!şi vine la poartă un greier nevolnic,
şi bate, şi zice: eu sunt paganini,
m-a dat de pe dealuri afară furnica,
m-a dat şi holera sfrijită cu spinii!
!am dat din vioară la viaţă, la moarte,
am dat cu sonate, capricii, cvartete...
tu ştii foarte bine că-s regele toamnei,
dar nimeni n-aude şi nimeni nu vede!
!tu ştii că sunt mic şi sărac de onoare,
că am şi eu suflet, că am şi eu karmă,
tu ştii ce vibrare-n extaz la concerte...
şi cică furnica nu poate să doarmă!
!e harnică tare, tot strânge, tot cară
şi dă-n insomnie de-atâta corvoadă...
io-i sunt lecuirea, salvarea... ascultă:
o iau de nevastă, să nu te mai creadă!
!tu eşti la fontaine, te citesc fără milă,
oricând, în ogradă, în fundul grădinii,
te cânt pe o coardă, aici şi la groapă...
ascultă-mă bine: eu sunt paganini!
