AMINTIRI din PODUL GĂRII (ultimul pastel)

AMINTIRI din PODUL GĂRII (ultimul pastel)
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Timp coşcovit... uitare-n gara veche/ şi murmuială-n podul cu paingi,

o scară pusă numai la suire/ - de ce să urci? pe cine să învingi?

Pereţi murdari de lene şi de vreme,/ linii, zigzaguri spre neant, încet -

poţi să citeşti memorii... şi să numeri/ câţi oameni (n)-au rămas fără bilet!

Câţi oameni s-au tot dus fără oprire,/ câţi s-au întors şi câţi nu s-au întors,

câte batiste s-au scăldat în lacrimi şi câte despărţiri în sus şi-n jos!

Sprijini o scară şi la coborâre/ - şi vezi peronul plin cu cei de-atunci,

auzi şi fluier, vezi şi-auzi deşertul/ - şi crezi ne/contenit c-o să-l ajungi!

Aşa tot speri şi-aştepţi să vină trenul/ de nicăieri, plin cu nimic... să pleci

spre nicăieri, convins, până acolo,/ unde nu-i capăt pururea… şi-n veci!

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 2815 ori Ultima modificare Marți, 14 Ianuarie 2025 16:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.