Nu am trecut, nici viitor,/ dar mi-i prezentul veşnic
şi luminez murind mereu,/ ca lumânarea-n sfeşnic!
Dacă nu ard, n-am nici un haz,/ nu am nici o cătare,
nu are nimeni vrun folos/ din simpla mea-ntâmplare!
Nitam-nisam, adeseori,/ vor unii să mă stingă...
[e-ntunecată (în de veci)/ fiinţa lor, mătincă!
mătincă nici nu au habar/ că n-au avut (vreodată)
vro licărire-n viaţa lor/ la beznă condamnată!
mătincă n-au nici un regret/ când suflă-n lumânare,
dar n-o să poată stinge tot/ ce-nseamnă-nflăcărare!]...
Şi sunt şi ard şi sunt şi ard/ lăuntru şi afară...
şi cine-(şi) are doar prezent.../ nu are timp să moară!
