Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Abaţia Sf. Martin din Pannonhalma (în latină - "Abbatia Santi Martini in Monte Pannoniae", în germană - "Abtei Martinsberg") este o mănăstire benedictină din Ungaria. Abaţia reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente istorice din ţara vecină, fiind înscrisă, în anul 1996, pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ea deţine al doilea cel mai mare teritoriu abaţial din lume, după Monte Cassino din Italia.
Potrivit whc.unesco.org, primii misionari creştini benedictini au venit în Ungaria în anul 996, la cererea lui Géza, conducătorul maghiarilor. Aceştia s-au stabilit la Pannonhalma. În anul 1001, Ştefan cel Sfânt, fiul lui Géza, primul rege al Ungariei, a donat pământuri în această localitate pentru construirea unei abaţii benedictine, în cinstea Sfântului Martin de Tours. Noua abaţie deţinea un teritoriu abaţial independent faţă de episcopia locală, lucru care a rămas până în prezent.
Abaţia a avut un rol important în procesul de creştinare a maghiarilor, fiind cea mai veche abaţie din Regatul Ungariei. Primul abate a fost Astrik (1036). De-a lungul timpului, aici au avut loc mai multe evenimente importante. În anul 1096, Godefroy de Bouillon, unul dintre conducătorii Primei Cruciade, a petrecut o săptămână la abaţie, pentru a negocia cu regele trecerea în deplină siguranţă a soldaţilor săi prin Ungaria. În anul 1137, vechile clădiri romanice au fost demolate şi înlocuite cu unele noi, iar în anul 1486, abaţia a fost reconstruită integral în stil gotic, sub regele Matei Corvin.
Ca urmare a incursiunilor otomane în Europa, între secolele XVI-XVII, abaţia din Pannonhalma a fost fortificată. În timpul dominaţiei otomane în Ungaria, abaţia a fost avariată, iar călugării benedictini au fost forţaţi să o părăsească. Abia după ce Ungaria a fost integrată în Imperiul Habsburgic, călugării s-au putut întoarce acolo.
Între secolele XVII-XVIII, au fost adăugate abaţiei elemente în stil baroc. Starea actuală a acesteia datează din anul 1832, când a fost terminată biblioteca şi turnul bisericii în stil clasicist. În anul 1860, au avut loc lucrări de renovare a abaţiei, mai ales a bisericii. Biserica abaţială, cu hramul Sfântului Martin, a fost ridicată la rangul de basilica minor încă din anul 1942.
În anul 1945, Ungaria a devenit un stat comunist, iar în anul 1950, abaţia şi proprietăţile ordinului au fost confiscate de către statul comunist maghiar. După căderea comunismului, benedictinii şi-au reluat activitatea. În anul 1996, abaţia a intrat în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Site-ul UNESCO precizează că Abaţia din Pannonhalma, ca de altfel întregul complex monahal (Basilica, clădirile educaţionale, Capela Fecioarei, Millennium Capela, grădina botanică etc.) exemplifică specificul unei mănăstiri benedictine, de la amplasament, peisaj, structură originală şi până la istoria de o mie ani.
Comunitatea de călugări funcţionează şi în prezent pe baza Regulilor Sf. Benedict, scrise în urmă cu aproape 1500 de ani. Aplicarea adaptată a acestor norme este încă o practică curentă în mănăstire. Motto-ul benedictin "Ora et labora!" ("Rugaţi-vă şi munciţi!") este încă prezent, ca şi în urmă cu câteva sute de ani, vechile tradiţii ale vieţii monahale, cum ar fi educarea tinerilor, fiind păstrate şi în prezent ca una dintre cele mai importante activităţi ale călugărilor.
Proprietatea Abaţiei din Pannonhalma a fost protejată prin lege, ca o zonă a monumentelor istorice, încă din 1964. Zona protejată a fost extinsă în 2005, în conformitate cu Legea privind protecţia patrimoniului cultural. De asemenea, clădirile istorice sunt supuse, individual, protecţiei monumentelor. Pădurile din jurul clădirilor-monument, precum şi grădina botanică a abaţiei, au fost parte a zonei protejate Pannonhalma din anul 1992.

Sursa: agerpres.ro        

Citit 1790 ori Ultima modificare Luni, 21 Noiembrie 2016 00:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.