Stau pe genunchi, în faţa ta.../ şi îndrăznesc să cer iertare celei pe care-o ţii la piept/ de-atâta timp ş-atâta vreme, iertare pentru c-am uitat/ să vin mai des la grămăjoara de lut adânc şi nemilos,/ acoperit cu crizanteme, la-mprejmuirea unde stă/ o viaţă transformată-n moarte, sub teiul care tace-a dor,/ bătut de ploi (in)diferente, bătut de vânturi dinspre nord/ şi dinspre sud, cu (ne)păsare, să-mi amintească-n veci de veci,/ nimicitor, literalmente, că m-a făc ...

maria mea-i departe şi nu ştie/ că şi eu sunt departe şi nu ştiu/ cum ne-au bătut la poartă ghioceii/ la poarta casei noastre din pustiu!   maria mea s-a dus ca să-mi aducă/ eternitatea morilor de vânt/ când va veni am s-o aştept în gară/ şi am să-i spun ceva din când în când!   maria mea mă uită şi mă doare/ am înţeles că vede cum aud/ ce fel de lacrimi când porneşte moara/ vor curge de la nord până la sud!   maria mea visează cum începe/ sfârşitul aştept� ...

Vizibil emoţionat pentru apărarea pledată/argumentată magistral de prietenul şi poetul Panait Căpăţână, Francois Villon îşi continuă balada: „De arc păgân, de iatagan, de prăştii/ să aibă lotrii parte, şi de bardă;/ tu, creierii lor, trăsnet, să-i împrăştii;/ iar părul, elinescul foc li-l ardă;/ în ştreang le-atârne hoitul,/ rug să-i piardă;/ mă rog la cer, să piară de podagră,/ ori, şi mai bine, bată-i buba neagră;/ scurma-i-ar ţepi încinse-n mărunta ...

cred că am să ajung unde se ascund fluturii când plouă şi mă rog la dumnezeu cu mâinile-amândouă să nu mă oprească cei care au plecat şi mi-au spus că am să caut zadarnic susul pe jos şi josul pe sus că am să mă împiedic de moarte cu mult mai înainte de a afla ce sunt şi ce este şi cine de cine depinde   şi merg şi merg ziuă de vară până în seară şi merg chiar noapte de iarnă până dimineaţă şi merg chiar şi prin negură amestecată cu ceaţă chiar dacă a ...

Dinspre soare-apune, făcând semne de prietenie cu mâna stângă, începe să se apropie poetul Francois Villon! Fără cruce! Că el n-are cruce! Şi cred că nici mormânt n-are! Seamănă cu poetul Panait Căpăţână! Care are cruce! Care are şi mormânt! Şi care s-ar putea să apară, deşi nu prea răspunde la invitaţii! S-ar putea să nu aibă semnal, să nu se afle în aria de acoperire a comunicaţiilor post-mortem! Cum să nu aibă acoperire în Iad? Că poeţii adevăraţi merg ...

Doamna mea învăţătoare/ mi-a silabisit cărarea de acasă înspre şcoală,/ de la şcoală înspre-acasă! ea mi-a spus ce este pâinea,/ ea mi-a spus ce este sarea: doamna mea învăţătoare/ blândă, scumpă şi frumoasă! Şi mi-a spus de unde începe/ (ne)cuprinderea şi roata, ce-nsemnează (ne)sfârşitul,/ rostul, rostuirea, cartea, şi de unde-ncepe mama,/ şi de unde-ncepe tata, şi de unde până unde/ ţine viaţa, dorul, moartea! Mi-a pus zece la citire,/ mi-a pus zece la mira ...

Da! sigur că da! Se vede! E Maria! Cu crucea-n spinare! Cruce pe care chiar eu am scris: „aici odineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea!”...Se apropie! E chiar lângă mine! Dă crucea jos! Îşi face semnul crucii! Îmi fac semnul crucii! Şi încep să-i aduc aminte despre noaptea aceea, înainte de a fi călcată de trenul acela încărcat cu haine de mire şi rochii de mireasă! „dacă poţi să fii marie,/ doamna mea de la fântână,/ toarnă apă şi adapă/ ce-a pierdut limba ...

Am o viaţă înainte:/ nu ştiu cât o fi de lungă, nu ştiu cât o fi de scurtă,/ grea, uşoară, bună, rea... stau pe marginea secundei/ şi-s convins c-o să-mi ajungă şi c-o să mai şi rămână/ foarte multă-n urma mea, chiar de-s hulpav şi am poftă/ s-o mănânc, s-o beau pe toată, cum se vede chiar acuma,/ cum se vede chiar aicea, într-această sfântă, scumpă/ şi stranie mascaradă!   Am o moarte înainte:/ nici de ea nu ştiu nimica, nu-i cunosc vro calitate,/ vrun pri ...

Printr-o convorbire literară specială şi posibilă numai şi numai când timpul nu mai are spaţiu şi spaţiul nu mai are timp, ne-am înţeles asupra Rostului nostru într-această lume şi în lumea cealaltă, chiar dacă amândouă sunt nişte Mistere fără de care n-ar avea farmec nici una, fără de care ar lipsi orice vis, orice ţel şi orice nădejde (şi deznădejde) specific omenească! Ne-am înţeles şi am stabilit să ne întâlnim exact la jumătatea distanţei dintre locul � ...

1. Enunţ: se dau (sau se iau) două puncte (ne)cunoscute şi (in)egal (în)depărtate în timp şi spaţiu şi suflet şi gând! să se calculeze distanţa dintre aceste două puncte! 2. Rezolvare: cea mai mică ori cea mai mare distanţă dintre două puncte (ne)cunoscute şi (in)egal (în)depărtate în timp şi în spaţiu şi în suflet şi în gând se numeşte maria! 3. Corectare: nimic mai frumos şi curat până la viaţă şi până la moarte! ...