a ULTIMA OARĂ ninsorile LUNII îţi lasă pe rochie fluturi imenşi - cămaşa de forţă-şi azvârle nebunii şi fug să se-mbrace în flori de măceş!!! aşteaptă străpunşi cu secanta LUNARĂ, sărută iluzii muiate-n cianuri, de parc-ar muri pentru ULTIMA OARĂ, să-i plângă măceşul aprins în păduri!!! doar ULTIMA OARĂ a fost totdeauna în viaţa lor scurtă cât ţine-un chibrit - la moartea lor, zilnic, a fost numai LUNA în rochie albă până-n sfârşit!!! ce lungă e tren ...
lebede albe, lebede negre - pe vârful picioarelor, înalt şi adânc şi răscolitor, îmbrăţişare sufletească până când se întunecă, mângâiere nocturnă până când se revarsă altă lumină într-alt plâns şi dor - ce frumos alunecă şi alunecă şi alunecă până când luna face cale întoarsă şi se opreşte şi admiră, şi admiră şi se opreşte, şi luminează această mişcare(de)scriere ROMÂNEŞTE lebede negre, lebede albe - una câte una, două câte două, toate c ...
Motto:"moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea"                                            (Gabriel Garcia Marquez) (!) ascult cum se scutură liniştea-n cer/ de-atâta uitare, cum tremură sufletul meu efemer,/ dar ţie nu-ţi pare oleacă de rău şi de trist şi de dor/ pe urmele mele rămase-n ţărână, să vezi cum cobor/ cu ochii la stele (!) (!) să vezi câtă zgură, să vezi cât nimic/ n-atâta văpaie, s-auzi cum lumina se ...
!!! o, doamne, câţi fluturi de lampă/ aşteaptă pornirea luminii - nu au nici astâmpăr, nici foame,/ nici sete, nici somn, nici răbdare, nici milă nu au şi nici teamă,/ nimica nu-i poate întoarce din visul şi gândul şi zborul/ spre moartea cea mică sau mare !!! !!! nu cred că există vro altă/ mai mare izbândă cum ceastă pândire, cum ceastă năvală,/ cum ceastă-ncercare divină - o, doamne, primeşte-mi ofranda - / primesc şi înalţ mulţumire că sunt printre fluturi ...
!!! doamnă, mâine-dimineaţă/ te aştept la mine-n gară, poate vii măcar o dată,/ poate vii întâia oară ca să-mi spui ce fel de viaţă,/ ca să-mi spui ce fel de moarte ai râvnit întotdeauna/ şi-ai găsit în altă parte, iar eu am rămas aicea,/ în secunda ceasta mare, să-mi fac o nemaivăzută/ fabrică de lăcrămioare că nu mai pot nici a plânge/ într-astă deşertăciune - gata, mă grăbesc spre gară/ - un tăciune şi-un cărbune... doamne, dă să fie-aievea/ visul, ...
DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de ATUNCI şi mi te-aduce-n cea din urmă oară !!! poate se-ndură trenul de ATUNCI şi nu mai trece fără să oprească, aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească !!! până ATUNCI, când trenul de ATUNCI va să-mi asculte ceastă r ...
!!! TU NICIODATĂ NU AI FOST CU MINE, eu nu am fost cu tine niciodată – gramatica mă zgâlţâie şi-mi zice: fă-ţi cruce, taci şi scrie o ERATĂ, să vadă cititorul, să-nţeleagă ce-nseamnă SENS şi SEMN şi CLAROBSCUR în hohotul deşertăciunii, dacă nu vrei, nu poţi, nu ştii să te desprinzi fulgerător de FATA cea MORGANĂ, dacă nu crezi că TOTUL e NIMIC şi VIAŢA e-o nevrednică POMANĂ a unui SUBIECT necruţător şi-a unui PREDICAT stăpân pe ROATĂ, e-un TIMP netreb ...
CE FRUMOASĂ ERAI/ CE FRUMOASĂ ERAI – timpul meu luneca/ pe o gură de rai !!!   pur şi simplu eram/ vagabond şi nătâng – o iluzie albă/ fierbea mai adânc !!!   uneori eram înger/ alteori eram drac – ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag !!!   nu mai ştii amintiri/ nu mai poţi asculta – ce mai lună era/ ce mai lună era !!!   te credeam o monadă/ mă credeai un totem evadez în ispite/ iubesc un blestem şi mereu te visez/ într-o NUNTĂ PE CAI – CE FRUMOASĂ E ...
şi m-ai strigat de peste dealul mic, şi m-ai strigat de peste dealul mare, şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare !!! eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu, fără nimb, departe de păcat şi anateme !!! da, nu puteam să scot nici un cuvânt din sufletul iertării pentru tine şi nici măcar să plâng lângă mormânt - mormântul milosteniei divine !!! da - negreşit - te mai aud şi-acum, fru ...
Motto:"uneltele sunt nişte sclavi neînsufleţiţi, iar sclavii sunt nişte unelte însufleţite" - (Aristotel)Ne/Nuntit cu Poezia/ şi abia tangent la Sferă, (mi) s-a înfrunzit Securea/ când am vrut să tai Catargul, şi m-am drăgostit - aiurea - / tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Ulise ultim,/ sclav pe ultima galeră !!! M-am lovit de puncte strâmbe/ - geamanduri plutind aiurea - şi m(i)-au des/cântat Sirene/ printre Scylla şi Charybda, şi pe ultima galeră/ am rămas ...
Pagina 2 din 272