* Cu acest gând... Încerc să mă alin de miercuri încoace, de când numai la Meteo nu s-a zis că Theodor Andrei nu prinde finala Eurovision. Și, totuși, am așteptat cea de-a doua semifinală a competiției muzicale, cu răbdare și speranță. Reprezentantul României a intrat al treilea pe scenă și-a dat drumul la piesa „D.G.T. (Off and on)”... „Asta-i scena crimei?!”, m-am întrebat nepricepând semnificația siluetelor feminine „desenate” pe podeaua scenei, la începutul melodiei, în timp ce Theodor cânta la chitară. „Ăăăă, ce coregrafie a fost și asta?!”, am încercat să mă dumiresc la final. Artistul a dus piesa de unul singur, iar în ultimele 15-20 de secunde a năvălit pe scenă partenera lui, dansatoare, și l-a mânjit pe piept și pe reverul sacoului cu o substanță de culoare închisă. Părea, în cel mai bun caz, ciocolată neagră sau noroi. Nici urmă de dansatoarele cu alură de stripteuze, care-i animaseră momentul din Selecția Națională. Și nici mesajul „Make love not war”- „Fă dragoste, nu război” pe care și-l scrisese cu litere negre pe pieptul dezgolit. N-o fi fost original, dar era totuși un mesaj! Vocal, eu n-am ce să-i reproșez, dar la punerea în valoare a piesei prin spectacol - coregrafie, grafică, dans, mesaj...
Și măcar de-ar fi fost o semifinală grea! Trăgeam cu ochii la mesajele de pe grupurile de fani Eurovision și le dădeam dreptate: artiștii păreau că se luptă pentru ultimul loc, nu pentru primele zece. Dacă ar fi fost după mine, în Finală ar fi ajuns doar Albania, Estonia, Armenia, Lituania, Austria și Cipru... Poate cu puțin mai mult spectacol ajungea și România... dar atâta s-a putut! Bine că măcar Moldova e în finală!
