* Derapaje. Mi-aș dori să fiu bine înțeleasă! Nu pledez pentru cultul personalității dus la extrem și nici nu vreau să dau cu șutul în gura libertății de expresie. Fiecare e liber să spună ce crede că are de zis! Dar poate că unii ar trebui să o facă în intimitatea propriei locuințe/ființe, nu în public. Mă revoltă politicienii care s-au cocoțat pe succesul, sudoarea și efortul sportivilor care reprezintă România la Jocurile Olimpice. Când ar trebui să tacă și să le fie rușine că se împăunează cu realizări pentru care nu au contribuție nici cât negru sub unghie. Din contră! Dar mă sperie și mai rău indivizii și individele care scuipă în bazinul în care a înotat David Popovici. Și care umplu Facebookul cu fleg... pardon, cu părerile lor. Ieri-seară mi-au picat sub ochi două astfel de mostre. O doamnă doctor (Doamne, ferește!) posta despre "labilitatea diavolească necontrolabilă", "faciesul lombrozian" și "privirea luciferică". Că David Popovici i se pare "robotic", "lipsit de empatie" și că prezintă "fenomene musculare care ridică suspiciunea unor «admisii» chimice (droguri, hormoni)". O altă individă perora că Popovici a luat "doar" bronzul, că atât i-a fost gloria olimpică, că în locul lui s-ar retrage și să nu uite "ce-a pățit Halepa". O să mă întrebați de ce ocup spațiul cu asemenea derapaje demne de patologia umană. De îngrijire "psihopupu". Pentru că personajele acestea sunt printre noi, au adepți și, mai grav, drept de vot. Pentru că dopajul cu tupeu, imbecilitate și frustrare este foarte periculos.
Dopați cu tupeu, imbecilitate și frustrare Scris de Anca Melinte
