* Punem doliu naţional sau facem chetă. Sincer, nu m-ar mira ca ziua în care Măria Sa Cioabă va fi înhumat să devină zi de doliu naţional. Aş putea să o accept în semn de respect faţă de comunitatea pe care, vorba preşedintelui Băsescu, regele Cioabă a reprezentat-o. Sunt gata să pun şi vătraiul în bernă, dar totul până la bani! Cum adică să plătească statul pentru repatrierea regelui decedat? Cum adică familia zice că n-are bani să-l scoată de la morgă, dar îi pregăteşte copârşeu de aur, cu aer condiţionat şi înmormântare-mpărătească! Nu mă acuzaţi, vă rog, de discriminare! Mă gândesc la copiluţii aceia cu capetele chiluge şi ochii pierduţi, care se sting de suferinţă în braţele părinţilor, pentru că n-au 10.000 de euro - preţul unei poşete mai răsărite de damă politică - bani necesari pentru un tratament în străinătate. Tratament care poate le-ar da copilaşilor devoraţi de cancere cumplite şansa să crească mari! Pentru ei, statul n-are niciodată bani de tratamente, de intervenţii chirurgicale salvatoare. Şi iaca acum urmaşii lui Cioabă vor să le deconteze statul român spitalizarea şi intervenţia eşuată. Că dacă tot a murit pacientul, de ce să mai plătească vreun dolar turcilor! Ţigăneală, nu glumă! Un rege care îşi dospea kilogramele prea multe în palate aurite, un rege cu coroană pe cap şi sceptru din cel mai scump aur, cu colan de aur, diamante, safire şi smaralde, iaca n-are un mezelic de 350.000 de dolari, ca să iasă de la morgă. Poftim? Şi înainte să plătesc, conform legii, cum zice domnu’ premier Ponta, aş vrea şi eu să ştiu dacă Florin Cioabă, cetăţeanul, nu regele, a plătit impozit la stat, ori dacă era măcar asigurat!
* Sfredeli-te-aş şi n-am cum! Ca să rămân în aceeaşi sferă, taman înainte de amplul reportaj despre decesul lui Cioabă, Kanal D tocmai prezentase o vrăjitoare cu întreg arsenalul de „mijloace specifice”. Printre ele, un sfredel pentru „dezlegarea bărbaţilor”. Nu ştiu cum se foloseşte, dar nici nu vreau să-mi imaginez cum se sfredeleşte impotenţa…
