* Clovnerii postmortem. Doamne, bine că s-a terminat weekendul, că aveam senzaţia, cum deschideam televizorul, că mă uit la „Priveghi TV”, şi că în curând o să apară Doamna cu Coasa în vreo reclamă la ultimul model de sicriu în rate, cadou la creditul „primul cavou”. Mă bucuram, oarecum, că o să văd la teveu şi altceva în afară de înmormântarea Regelui Cioabă şi, poftim nenorocire, m-am ales cu un împărat nervos, doi regi, dintre care unul e şi preşedinte, başca un rege internaţional al romilor creştini (?). Să mă ierte Cel de Sus, coroana de cocoşei a lui Cioabă cel Mare părea lipită cu superglue, asta până să văd punctele de la sudura făcută la mare viteză. Şi unde-s doi regi trebuia să fie măcar un bufon! Împăratul Iulian şedea în cimitir, sub o umbreluţă roşie, aşteptând să vină Regele Cioabă, pe carul alegoric. Păcat că n-au urcat pe car şi vreo fotomodelă a primarului Mazăre ca să dea un pic de „antren” adunării. Că veni vorba de clovnerii, îmi amintesc cum se agăţaseră, cu elan electoral, cei doi fraţi, de singurul sceptru, lângă sicriul tătânelui lor mort, în vreme ce europarlamentarul Vadim Tudor declama cu patos ceva despre Cain şi Abel. Ce căuta el acolo?! Ca ulterior discursului despre pacifismul fraţilor Cioabă, tribunul să spună că băieţii s-au certat aprig la priveghi, pe coroana tatălui lor. E drept, Cioabă ăl mic şi ăl mare nu s-au înjunghiat pe la spate, dar cel mic a pus la îndoială fertilitatea celui mare şi paternitatea fiului lui de 16 ani.
* Vine Suleyman! În fine, în vreme ce la fiecare jurnal de ştiri mai răsare câte un rege, împărat, cneaz, voievod sau bulibaşă, măcar ştim cine-i sultanul Suleyman: Radu Mazăre! Şi pe ce criteriu a ales-o pe Hurrem: pentru posterior. Până şi juna a fost de acord mărturisind public public: „Pentru prima dată în viaţă mi-a folosit şi mie fundul la ceva!”. Da, adevărul este că trebuie să fie şi acesta un merit, să-ţi fie de folos fundul la ceva. Eu, sincer, credeam că se foloseşte doar la stat pe scaun sau pe tron… fie că eşti sau nu rege.
