* Ce nu face parlamentarul pentru un vot? Se dă de-a dura prin adunări populare, face aport de promisiuni şi, drept dovadă de socializare, îşi face poze indiferent de circumstanţe. Nici nu mai contează că e în haină de blană, fustă mini, cizme de lux şi răspândeşte aromă divină de Chanel, iar nenea care-o ţine vârtos de după mijlocelul politic poartă cizme de cauciuc noroite, salopetă de lucru, e neras de trei zile şi miroase a mahorcă şi-a boască! Doar iese de la birt, nu de la biblioteca satului! Interesul electoral primează! Pentru el, te urci şi-n căruţă, şi-n teleguţă, desigur, ca să faci poză cu vizitiul. Şi pe urmă te strecori înapoi în birt, că or mai fi consumatori fruntaşi dornici să se tragă-n poză cu viitoarea lor reprezentantă în Parlamentul României. Mai că mi-au dat lacrimile de emoţia unui aşa sacrificiu electoral, privind pozele pe care România Tv le rula pe ecran în vreme ce titra triumfal ceva cu „Sexy Senatoarea” şi-a făcut poze cu votanţii. Uite că efortul de-a se arăta „fată din popor”, Poporul lui Dan Diaconescu, să fim bine înţeleşi, i-a folosit! Bravo ei! Sper că alegătorii şi-au înrămat pozele cu aleasa lor, nu de alta, dar să n-o uite pe sexoasă până la alegerile de peste patru ani!
* Anorexia care ucide. În sfârşit, mi-a fost dat să văd la televizor şi altceva decât piţipoance vorbind despre iubiţi noi sau pierduţi, silicoane, hăinuţe, poşetuţe şi frivolităţi. Am văzut o tânără frumoasă şi inteligentă, pe numele ei Flavia Apostol, vorbind despre cum ajunsese să cântărească 38 de kilograme la 1,72 metri înălţime. Cum? Anorexie. Deşi i se spunea că arată groaznic şi că riscă să moară, Flaviei i se părea că aşa trebuie să fie! A se hrăni devenise o corvoadă, un supliciu şi ajungea să mănânce dintr-un ou fiert, doar o jumătate de albuş. Prin povestea ei, Flavia a ştiut cum să tragă un semnal de alarmă către tinerele care se înfometează ca să ajungă la dimensiuni de fotomodel. Respect, Flavia!
