E finita la tragedia (departe de cal, cu poetul Gelu Şipote, la mulţi ani!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Am stat pe cal, cu inimă de piatră,

şi-am rătăcit departe, până când

era să mor în mijlocul căderii,

dar m-am izbit, cu bine, de pământ!...

Picioare frânte, răni adânci şi spaimă,

aşa, să-mi amintesc, din când în când,

că rătăcirea poate fi mortală

dacă sunt prost şi calul nu e blând!

Am stat pe cal şi l-am bătut mai tare

decât îl bate soarta lui de cal...

el alerga şi se gândea la mine:

fereşte, doamne, bietul animal!

Adun şi scad şi tac şi mi se pare

că nu-i nimic sub linie... şi plec

să caut calul şi să-l rog, în şoaptă:

domnule cal, mă ierţi că am fost bleg!?

Citit 7818 ori Ultima modificare Joi, 03 Octombrie 2013 13:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.