* O televiziune dezorientat sexuală. Ca să nu las loc de interpretări ori de suspiciuni de discriminare, o spun de la bun început: cred în libertatea intimităţii fiecăruia. Adică e fix problema fiecăruia sau a fiecăreia cum şi cu cine se simte bine în aşternut, pe masa din bucătărie ori pe „capota” maşinii de spălat etc. - mă rog, în intimitate, în genere - evident, atâta timp cât nu deranjează bunul simţ şi liniştea publică. E dreptul fiecăruia să-şi schimbe sexul cu care l-a dăruit mama natură cu unul mai mare sau mai avantajos din tabăra adversă! Şi totuşi, ceea ce se întâmplă în ultima vreme la televizor se numeşte dezorientare sexuală!
* Azi îmi pun rochiţă, mâine îmi schimb sexul. De la o vreme, bărbaţii care doresc să-şi facă loc în showbiz - fie că au vreo brumă de talent artistic ori ba - simt nevoia să pozeze în femei! În tot, şi-n toate: în atitudine, aspect fizic, comportament, glas şi îmbrăcăminte. Şi nu vorbesc doar de Naomy, de Sexy Moroşanca, ori, mai nou, de Cristi din Banat. Că veni vorba de cel din urmă, aproape că mi-a fost milă cum l-au chinuit cei de la WowBiz-ul Kanal D: l-au machiat, rujat, epilat, i-au pus gene false şi costumat în rochie de mireasă scurtă, de nu ştia sărmanul cum să-şi ţină împreunate picioarele încălţate cu pantofi cu toc. Asta după ce, doar cu o seară înainte, îl căraseră în studio tolănit într-o cadă fără apă, dar cu petale de trandafiri, tractată de o platformă mobilă. Arătarea spusese că este gay, nu transsexual ori travestit! Deci unde era logica acestor stridenţe? Derapaje sexuale?
* Şi totuşi, femeia… Până la un punct aş putea înţelege de ce unii şi-ar ascunde bărbăţia nativă pentru a poza în arătări efeminate, demne de un spectacol de circ. Într-o lume bazată pe sexualitate, ar părea mai uşor să răzbeşti înfigându-te în faţă cu o pereche de sâni mari şi fermi de atâta silicon şi un popou bombat suspendat la capătul unor picioare lungi. Dar oare merită sacrificiul de a deveni din bărbat o piţipoancă?
