De mult... (cât de mult!)... a plecat înspre mine,
dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...!
încă mai am timp şi mai am ne/răbdare,
încă nu am nimic de uitat şi de ascuns!
Oricum... (oricât de departe ar fi pornit
spre inima mea aşteptând vindecare)...
trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...!
lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare!
Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...!
(şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)...
cred că mă locuieşte o boală incurabilă...
şi nu pot blestema... şi nu pot sări din karmă!
S-o fi rătăcit pe drum?! o fi greşit ţinta?!...
(a naibii soartă! a naibii săgeată!)...!...
Oare-i bine să mă uit în urmă şi să strig:
hei, doamnă Deşertăciune, mai trage o dată?!
