Ai ars frumos şi negreşit... ai ars cum rugul sacrosanct sub rug de mure, dar timpul/spaţiul tău mirobolant s-a hotărât, n-a vrut să se îndure de ochii tăi şi de lumina ta, şi parcă răzvrătirea unui faust te-a smuls din ce-ai avut adânc şi nalt, a râs şi te-a oprit din holocaust! Ai ars frumos şi negreşit... ai ars pe dinăuntru şi pe dinafară, cu flăcări lungi tocmai până la punct, sub rugul înflorit ultima oară! Încă te văd pe urmă-n vâlvătăi şi-ţi simt ce ...

Eu sunt... eu sunt primul născut în Eden!nu-i nenea acela... nu-i tanti aceea!Apoi, totdeauna am fost cel dintâi:sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...!Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu!vă rog... ascultaţi ce vă zic: fiecaremi-i sclav în vecie şi veşnic dator,la mine aveţi de plătit cu-nchinare!Doar mie mi-aveţi de nălţat (până cândsoseşte iertarea) şi imnuri şi odeşi alte des/cântece... toate, în cor:şi cefalopode, şi gasteropode!Şi sunt peste tot, pentru ...

Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplarecând am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare,era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară,tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară -n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul carezicea că n-ai să poţi trăi/ singurătatea viitoare !!!Sigur că da... tu mi-ai slujit/ (cu milă) pomii din grădină:i-ai descântat şi le-ai cântat.../ şi-ai avut grijă să nu vinăcei răi şi mulţ ...

plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de rău: eu ce fac, dacă pleci? nu am VIITOR, fără tine!/ nu am DUMNEZEU! nu am LEGI! nu am orizont! nu am stare!/ ai milă! nu am nici un haz! sunt IERI din sămânţă! şi zero!/ şi nu mai ...

[...păşim aproape... şi tăcem... şi spui fără adresă, trist şi într-o doară: păşeam aproape, veseli... dinspre deal se auzea oleacă de fanfară... şi vals parcă era... parcă era sosirea dimineţii la o nuntă, când se sfărâmă visul şi se văd corăbii cu nectar cum se scufundă...] [...şi rostogol de linişte-mprejur cu dezgătire-ncet amestecată... şi noi, aproape miri şi-aproape plânşi, voiam să se audă înc-o dată... să se întoarcă visele la ţăr ...

intră - ia loc în universul meucu stele brute şi cu stele nete,cu muzici de-ngropare şi botez,lângă fereastră, ori lângă perete,ori în mansardă, ori în demisol,oriunde vrei - alege fără grabă,dar fii atentă, n-ai de aşteptat:în orice clipă-i gata să înceapăşi una şi-alta, într-acelaşi timp -adică, negreşit, război şi pacesă vezi ce face ZERO la plural,şi TOT la singular să vezi ce face!ia loc - e-un univers fără cusur,egal cu sine: poate să încapăşi plus ş ...

(!) mulţime goală: limită de albşi negru, minunat - se poate spune?!te uiţi, se uită: un alai în marş,în alergare spre deşertăciune (!)(!) ce strigăte de luptă în alai,şi de triumf, şi cuvântări de vază,aplauze, urlări, vorbe dum-dum,focuri bengale! - toate ricoşeazăşi se întorc de unde au plecat,drept replici, drept răsplată şi amintecă vanitatea-i fals şi bumerang -şi glorioşii cad ca nişte ţinte (!)(!) eu nu mai stau - adică mă înalţ,să nu s-audă nicioda ...

Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagăsosirea cestei clipe... mi se parecă eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă,cea mai înaltă şi tulburătoares/clipire a secundei principalecând primprejuru-i timpul stă să moarădin pricini omeneşti, extemporale,într-o pornire veşnic secundară!Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşteceva pentru această-ntâmpinare...intră şi stai şi cere omeneşte...dacă te văd, nimic nu mă mai doare!Eşti ostenită... nu mai eşti în stare. ...

ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor - ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară! despletită şi rătăcitoare prin neguri, toamna u ...

Nu, niciodată nu (mi)-ai fost de-ajuns,/ deşi (m)-ai luminat şi zi şi noapte, frumos, corect şi perpendicular,/ m-ai învăţat să număr pân-la şapte... (câte sunt cele taine-n calendar/ şi-n cât mai cred că pot eternitate)... până la zece... (câte sunt porunci).../ până la câte sunt ne/numărate! M-ai dus de mână, să-mi arăţi din deal/ ce fel se vede valea-n depărtare... şi să mă-nveţi că unde nu mai văd/ stă chiar ne/mărginirea următoare, stă-nchipuirea mea � ...