Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara,şi prin livada cu aduceri în amintesă-ţi treac-un zimbru către locul adormirii,ultim, tăcut, umil, bătrân... printre cuvinte! Dacă-l auzi şi vrei, cumva, să mai rămână,leagă-l cu lanţul de-un gutui, de doi gutui,să fie-al tău... (şi viu! şi mort!)... să nu mai fieal depărtării... animalul nimănui! Nu-i mofturos – nu cere apă, nici mâncare –spun ...

Urmează picioarele. Ce să-i scriu pe picioare? Ce să-i scriu pe tricepsul şi pe bicepsul femural? Ce să-i scriu pe gleznă? Şi sunt şi foarte lungi aceste picioare de scris! Şi, dacă am numai versuri lungi, cum le scriu? Trebuie să merg în jurul picioarelor (ei) şi să le şi scriu... nu? La cât de mult am să scriu, cred c-o să mă învârtesc până când...! Şi grozav mi-i teamă de forţa centrifugă! Dacă scap din gravitaţia-i seducătoare şi mă pierd în departe de ea? O ...

Plânge femeia de scris. Lacrimile-i şiroiesc peste "Dincolo de ape", dar nu pot şterge cuvintele. Dimpotrivă, le botează. Le sanctifică. Le purifică. Le toarnă eternitate peste silabe. Le bate-n cuie pe crucea Iubirii. Le scoate-n ochii Deşertăciunii din totdeauna. Le aduce-n ochii celor care ştiu şi cred că nimic nu se poate fără Ană. Nu-mi spune să le citesc, dar nu pot înfrunta, nu pot respinge dorinţa de a-(i) citi, reciti cest poem pe faţă, de la gât în jos. Cuvintele ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) și-ncoace... şi-ncolo... şi-ncolo... şi-ncoace:atunci plus acum totdeauna (mai) face?!mai stă şi mai umblă, mai drege, mai stricăplus/minus încolo de drag şi de frică,plus/minus încoace de dor şi de ciudămai caldă, mai rece, mai coaptă, mai crudăîmparte şi-adună... adună şi-mparte:merinde la viaţă şi viaţă la moarte,frumos la urât, şui la drept, cinci la patru,sau patru la cinci!... hai să mergem la teatru ( ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"Am să rămân acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu.../ (jocul e trist şi zarul e rotund).../ Ce ochi albaştri are Dumnezeu!"(Iolanda Cremene)Vino să-mi citeşti în steauă.../ e din ce în ce mai chioară,e din ce în ce mai surdă,/ e mai singură-n sfârşit!Pân-acum s-a dat de-a dura,/ a durat peste măsurăşi m-a tot (s)clipit (pe boltă)/ orbitor şi necitit!E o perpendiculară/ prin adâncuri şi înalt ...

Sigur că da... să continui pe verso, la vale, la vale... pe şira spinării, până la capăt, până la capăt... nu, nu, nu... nu se poate... această femeie de scris nu are capăt... dacă ar avea, şi rochia-i ar avea sfârşit... şi nu aş putea nicicând să mă mai laud că alcătuirea asta din carne şi oase şi suflare este lungă şi înaltă cât nesfârşitul scrisului meu! Nu?... Da... uite, acum, când stă cu faţa la damasc, poeziile mele sunt lungi!... şi, când va să mearg ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Mă duc să iau poezie şi prozădin colţul cu cărţi şi jucării şi femeie frumoasă!Merge şi câinele bisericii, merge şi motanul bisericii:două animale credincioase şi liniştiteprintre nesimţiţi umpluţi cu aere condiţionate,printre bigoţi şi şmecheri ieftini,printre lichele cu lumânare într-o mână şi cu secure în altă mână,printre gunoaie azvârlite la întâmplare,într-o lume spărgătoare d ...

Şi zice să continui. Zice s-o scriu mai departe, la fel de corect şi frumos. Zice s-o scriu şi pe omoplatul/deltoidul drept. Nu pot s-o refuz. Cum s-o refuz când îmi place până la refuz, cum se spune, şi când ştiu că n-o să refuze niciodată? Mai ales că n-am mai auzit să fi văzut cineva o femeie scrisă cu poezii. Sigur, sunt bucuros să continui. Consider că trebuie să-i scriu un poem la fel de "uşor", cum şi cel de pe umărul stâng. Sunt prea delicaţi şi prea fini umeri ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am ajuns aproape acolo... mai am un pasşi pot spune: sunt aici, stau pe marginea liniştiişi mă uit fără cuvinte,fără toate cuvintele din lume stau şi mă uit!Ei au plecat demult... cu o viaţă înainte,spuneau în fiecare zi: noi nu plecăm niciodată!şi, pentru prima dată,nu s-au ţinut de cuvânt!De câte ori am fost cu ei, pe marginea aceasta,să-i aducem şi să-i lăsăm pe alţii, aici -acolo, adică,unde stau şi mă uit ...

Marmora mă perforează cu lăncile ochilor negri cum numai pana smulsă din Corbul lui Edgar Poe poate fi. Mă perforează şi-mi surâde triumfal. E sigură că m-a convins s-o scriu cu poezii. Triumful ei seamănă leit cu cel al păpădiei încolţite într-o fisură de asfalt. Cu triumful etern al libelulei pe undeva, pe marginea lumii. Cu triumful soldatului care, cum zice poetul Ioanid Romanescu, "a rămas singur pe câmpul de luptă/ şi nu mai are pe cine de cine să apere". Da... sunt ...