AUTOPORTRET (de/spre tăcere...pentru Ion Tănasă - Respect!)

AUTOPORTRET (de/spre tăcere...pentru Ion Tănasă - Respect!)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"

Era târziu şi toamnă când a venit Maria –

o văd... (până la steauă!)... superbolă şi rece,

aduce crizanteme şi caută-nspre geamuri

încetul şi-ncetarea în toi fără de lege!

S-apropie de poartă şi trece prin răpciune

ca pasărea-nnorată şi gata de plecare,

s-apropie de mine şi nici măcar nu-ntreabă

cum stau legat (aiurea!) de mâini şi de picioare!

O văd foarte frumoasă în rochia aceea

ţesută la războiul în/depărtării care

m-a scos din adâncime şi mi-a tăiat nălţarea,

şi-acum se-ntoarce neagră şi crizantemătoare!

Şi e târziu... şi-i toamnă... şi tace mult Maria

pe marginea-ncetării – cea fără de cuvinte! –

Aprinde lumânare, îşi face semnul crucii,

îmi dă vreo două lacrimi... şi pleacă înainte!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 2677 ori Ultima modificare Miercuri, 15 Mai 2024 17:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.