Şi într-o ziuă am să-ţi zic ceva
frumos şi pur şi simplu: nu cumva
singurătatea să se mai întâmple
în mijlocul răbdării care-ţi împle
cărări şi drumuri cu amărăciune
de rege resemnat...şi nici nu spune!
Şi într-o ziuă am să-ţi spun că nu
se-ntâmplă veşnicia cum vrei tu
când stai la geam şi crezi ţi se pare
ce vezi şi-auzi răspuns la întrebare:
de unde până unde se mai poate
strâmba dreptatea-ntr-o singurătate!
Şi într-o ziuă am să-ţi spun că „da”
e-un fel de-avertizare: nu cumva
să nu-ndrăzneşti a nu te duce până
unde porneşte apa din fântână
şi-ajunge iar şi iar în partea stângă
şi-n sacrosanctă slava ta adâncă!
