E gata...(mâine, vin gladiatorii!)...
să-i aşteptăm (la porţi) cu vin şi flori...
sunt blânzi şi mulţi, dar nu vă fie frică,
fiindcă au murit de-atâtea ori!
Timpul stă-n loc, arena e curată...
ce vreme de spectacol până când
un Om de sus gândeşte şi arată
cu degetul spre cer sau spre pământ!
E gata...(un semnal!)...începe moartea...
ce fiare reci şi calde...(jurul tot!)...
vibrează-n zăngăniri şi în salive,
cer sânge, vor victorie...şi scot
aplauze, şi răcnete, şi poftă,
continuu, pe faţă şi pe dos...
nu vor să vadă nici un strop de viaţă
n-arena cu măcel foarte frumos!
Ce fiare stau să se deschidă poarta,
flămânde, invitate la festin...
Cezarul...(nesătul!)...se umflă-n lauri
şi cască sec, viclean şi para/fin!
Totul e gratis, mult...ce ne/murire
pe-acest nisip fierbinte, năclăit!...
Gladiatorii mor fără oprire
fiindcă cel de Sus e adormit!
