Ura...şi, la gară! (despre dezamăgire)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/...îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!" (Iolanda Cremene)

 

Am auzit că vine primăvara

spre aşteptarea mea, dinspre Bârlad...

trebuie s-o întâmpin cât mai repede

fiindcă vine cu trenul accelerat!

 

Trebuie s-o aştept, este superbolă

cum eşti (şi tu) şi cum erai odinioară,

când eram îndrăgostit lulea

şi mă mutasem tot (de tot) în gară!

 

Şi se crucea (mirată) şefa gării

cum stau aşa şi cum (în aşteptare)

făcusem o credinţă şi un rost

din amăgirea zilei următoare!

 

E timpul gata!...ura!...şi, la gară!...

(vine frumoasa mea accelerată)...

nu văd nimic, dar pun (încet) urechea

şi lacrima pe linia ferată !

Citit 7733 ori Ultima modificare Luni, 17 Martie 2014 17:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.