Bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea cu ochi adânci
tocmai dincolo de unde,/ tocmai dincolo de când
bate liniştea la poartă/ şi se dă la fiecare,
de la capăt până-n capăt,/ de la brânci până la brânci,
să o aibă, toată viaţa,/ de sorbire şi mâncare...
bună fie-ţi dimineaţa,/ gând în vis şi vis în gând!
Bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea cu ochii mari
cât răspuns la o mirare/ şi-o mirare la răspuns...
chiar aud cum baţi la poartă,/ pun dulceţurile-amare,
pun şi umbra cea amară/ din cireşii cei amari,
şi mă smulg din aşteptare,/ şi păşesc n-întâmpinare...
bună fie-ţi dimineaţa.../ mi-i de-ajuns că ai ajuns!
