Sigur că da! cu toţi şi cu toate la GAC! dacă te pâra cineva, un spion al regimului care se anunţa foarte dur, că nu ai dus tot la "grămada" tuturor, a statului totalitar, adică, riscai să nu mai vezi soarele şi copiii, riscai "frăgezire şi îndreptare" în beciurile devenite camere de "educare"! dacă te puneai bine cu samsarii, te alegeai cu niscaiva privilegii, erai "văzut" bine, puteai să speri la un loc în "faţă"!... Sigur că da! în câţiva ani, n-a mai rămas nici un Š...

Iată, au trecut cinci ani de la naştere. Am ajuns la cincizeci şi cinci. Da, am cincizeci şi cinci...şi o soră, Elena, în primul an de viaţă. Este foarte cuminte. Nu plânge. Şi mi se pare suspectă, mai ales că eu am boncăluit un cincinal. Iată, încep să vină portăreii şi trimişii "speciali" pe la porţile oamenilor. Vin zâmbind mefistofelic, adică rânjind. Vin să convingă gospodarii să se treacă şi să-şi dea averea, indiferent că-i mare sau mică, la Gospodăria A ...

Deseară... torn "lacrima christi" în pahare şi te aştept să-mi baţi la poartă şi la geam... mi-a înflorit de tot lumina-n lumânare... gata, se coace, cade-aşa, nitam-nisam, dacă nu vii să-i pui în flacără iubire, sau chiar uitare, sau otravă, sau ce ai dat să nu-ţi dea în lacrimi rochia subţire, fără sfârşit, cât ţine drumul până-n rai! Deseară... pun să cern făină de plămadă, şi să mă rog, şi să mă-nchin, şi să frământ câteva turte, uite-aşa, să ...

Cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare tocmai luându-şi seama, cu glasul dinspre cântec, senină şi frumoasă... mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama! Desigur, nu e vreme de alt fel, nu e vreme de nu, de mai încolo, de ce, de nu se poate... nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate! Nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări, oameni, plante... nu-i vreme unde ve ...

Mama, sfânta mea mamă, să nu-mi mai dea lapte?! Oare nu mai vrea? Oare nu mai are? Oare nu mai poate?... Desigur, nu-mi vine să cred, sunt uluit! sunt nedumirit şi nu mai plâng! uit să mai urlu! nici mamei nu-i vine să creadă că Ion, uricul cu atâtea naşe de botez, nu mai varsă lacrimi pe lutul din odaie, pe ţărna ogrăzii, pe cărare şi pe drum, pe arăturile de primăvară şi de toamnă, pe zăpezile mari cât copacii, pe ţinuturile cu verdeaţă autentică, nu acele invocate ...

ea râvneÅŸte urmele pe care le-a lăsat lumina...eu nu las urme pe cenuÅŸi întâmplătoare... gheaÅ£a se înalţă pas cu pas   ÅŸi vreodată nu se ÅŸtie dacă domnul va mai da să ne-ntâlnim... căci e prea pustie lumea largă... vântul bate dinspre Å£intirim   am de ispăşit nouă păcate... nesimÅ£irea de a fi trăit râs de sfinx cu lacrimi îngheÅ£ate între plus ÅŸi minus infinit   are de trăit fără oprire drumul lung al omului curat... al miresei căutând un mire v ...

Hai, gata cu chiolhanurile, gata cu toate bunele şi relele post/ritualice! mai am de plâns, mai am de urlat! am de învăţat mersul pe jos! că, uite, biata mama s-a săturat să mă tot poarte în braţe şi să mai şi fie blândă cu nazurile mele! am de învăţat să vorbesc, fiindcă, uite, nu-i pot răspunde mamei la întrebări, nu-i pot da răspunsuri la întrebările sale despre mine, despre comportamentul meu ciudat pentru fragedul timp şi pentru frageda vreme a prunciei în care ...

erau femei din ce în ce mai rare ÅŸi toate încăpeau într-un cuvânt... poeÅ£ii sărutau statui de sare ÅŸi universul coborâse pe pământ   încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont... poeÅ£ii sărutau statui de sare ÅŸi le luau în raniÅ£e pe front   ÅŸi-n fulgerarea gloanÅ£elor trasoare citeau la corbi fotografii plângând... ÅŸi iarăşi sărutau statui de sare ÅŸi-apoi tăceau în cer ÅŸi pe pământ   acum sunt multe ane mone lise poeÅ£ii sunt ...

Gata, masa-i plină, toţi sunt aşezaţi la hrana cea de taină, lumânarea de botez arde în sine, citesc numai bucurie pe feţele arse de soare şi credinţă! care mai de care îmi citeşte viitorul, îmi ghiceşte în ochi, în lacrimi, vede în plânsul meu un fel de părere de rău a Vieţii, un fel de extaz al Morţii! care mai de care se întrece în a-mi spune ce am să fac la şcoală şi după şcoală, ce am să ajung, unde am să ajung!...Iată, ţaţa Pachiţa, sora lui Ion Creţu ...

Moto: "sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?              las-o acolo, pleacă, uite-aşa!              du-te acum şi adu-l să încerce!...              n-o să mai zică-n veci...sigur că da!"                                                     (anonim folk)   Ieri ai crezut că-i tocmai mâine seară, fără să ştii că eşti alaltăieri... mâine-ai aflat, fără să ştii că-i astăzi, cum să nu ...