Ieri, cam pe la fără un sfert, sună telefonul stabil. Telefonul stabil se află în camera cealaltă. Eu mă aflu în camera asta. Nu mă grăbesc să răspund. Ştiu că doamna Ca vrea să mă întrebe cine este domnişoara Mi. Ştiu că va insista până îi satisfac teribila curiozitate. De aia nu mă reped la telefon. Şi sună. Şi sună. "Să suni până mori către cerul senin!" - îmi aduc aminte de "Mistreţul…" lui Ştefan Augustin Doinaş, mergând alene spre camera cu telefon st ...

Sigur că da!... Uite, doamne, în ce fel de frumos şi înalt dorm femeile mari şi mici, cu păpuşile de tutun alături, alandala, parcă şi ele în copleşire de somn! şi în ce fel de adâncime a Uitării doarme halucinanta Dara, cu o păpuşă de tutun rămasă pe picioare, parcă invocând leagănul, cântecul de leagăn şi legănarea de mai târziu!... (Dara-i fata din poezia lui Don Cezar, fata pe care, în urmă cu două veri, după o discuţie cu poetul în cimitirul "Eternitatea" ...

(cu sănătate pentru toţi cititorii celui mai bun ziar din Moldova)   Aho!... aho!... aho!... aho!... staţi cuminţi! nu fac mişto! fiţi atenţi! porniţi urechea! nu mă pun cu ţaţa strechea, nu mă dau mare şi tare nici pe câmp, nici în parcare, nici în casă, nici în curte... nici găman dintâi la turte! nu scriu strâmbe, nesărate, nu scot glume deocheate! nu mă dau cu alde nenea care guvernează lenea şi-o conduc să fie doamnă dairea din toamnă-n toamnă! nu mă dau cu ...

Cum să mă desprind şi cum să plec de lângă această minune? risc să mă pupe vreun lup, dar mai stau! risc să aud cum face nuiaua pe spinare, dar mai stau! cu orice preţ, mai stau! stau, adică nu plec! adică fac păpuşi cu frunze de tutun, în continuare! şi mă uit la ea! la mireasa de mai târziu! e tare frumoasă! şi lucrează la fel de frumos!... Uite, e foarte harnică! se uită la mine şi crede c-o admir! o admir, fiindcă o să-i placă şi mamei! şi, uite, mănâncă foar ...

Una câte una, cartoafele se aud pocnind în rolă, semn că-s aproape gata, că trebuie scoase şi date la lucrătoare, că se ard!... Şi ce lucrătoare! printre acestea, eu sunt singurul lucrător cu sexul opus, singurul "nimerit" într-o clacă alcătuită numai din femei mari şi mici, dar foarte frumoase, toate, mai ales cea pentru care cheltuiesc atâta strădanie şi vlagă!... Uite, chiar acum, prezumtiva mea soacră ia un ciur din dulap şi merge să scoată cartofii! uite, chiar acum, ...

Tu eşti vinovată! din cauza ta m-a chelfănit mama! rău de tot m-a chelfănit! şi mi-a zis să nu urlu când îmi pune nuiele pe spinare, că-i rişca, după aia! şi să nu cumva să dau vina pe tine, că-i şi mai abitir! şi să nu-i mai ies din cuvânt, câte zile o avea, oi avea!... Sigur că da! în faţa Sfinţiei Sale, a Mamei, adică, n-am zvârlit motanul în bătătura ta, n-am îndrăznit să nu iau toată vina în contul meu!... Dar, uite, în scrisoare asta, trebuie să mă des ...

(cu sănătate pentru toţi cititorii celui mai bun ziar din Moldova)   Leru-i ler... deschideţi poarta, doamnelor şi domnilor!... iată-l, se aude, vine din adâncuri şi din cer, să ne vadă, să ne-aducă, să ne dea... şi să ne ierte şi greşeala şi păcatul... la mulţi ani şi leru-i ler!   Leru-i ler... deschideţi uşa, doamnelor şi domnilor!... şi să-i dăm şi noi căldură... că e singur, şi e ger, şi a mers atâta cale... să ne scoată din ispită, să ne umpl ...

Căruţa-i supraîncărcată cu butuci de stejar. Se vede că-i foarte grea pentru calul care trage cu toate răsputerile sale mărunte. Baragladina stă cocoţată şi croieşte bidiviul dat în lăcrămare, căruia, dacă n-ar avea piele şi, încă, suflare, i s-ar împrăştia oasele pe linia de tramvai. Şi, doamne, ce tare dă baragladina cu prăştina! dă şi înjură cu toate ingredientele de şatră! şi se aude tocmai din gară cum urlă magraonul! cum urlă şi-l forţează pe bietul ...

Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de la rostul lor. Însoţit de imaginea acestui ţugui imposibil de uitat, dar şi de imaginea bătrânului de care mă despărţisem oleacă mai înainte, mă las la vale... şi nu-mi pot strun ...

Uite-aşa, mă las la vale, acasă, mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor! aştept să vină să mă ia, adică! dacă trebuie, trebuie, nu? să fii şi tu lângă pat, da? vezi cum faci, poate nimereşti chiar oleacă mai înainte de a-mi da sufletul, că vreau să vă spun ceva, şi ţie, şi nepoţilor mei, şi la toţi ţâncii şi la toate ţâncele din sat! nu cumva să credeţi că-i vorba de minciună sau tângă! e vorba despre ceva frumos, ca să vă ajute să (nu) mă uitaţ ...