(o arie din opera pâinii) Aici, în regiunea marilor grajduri, când vremea era mai populară şi ţăranii fiilor voştri ziceau Mioriţa pe dinăuntru şi pe dinafară, ronţăiam zăbala pusă la timp, de mă găseau lupii şi Luna pe arii din opera pâinii.Apoi mi s-au furat potcoavele şi ochelarii şi aram desculţ tarlaua falsei Semiramide, iar fiii ţăranilor voştri căutau potcoave de cai/putere/şi/noroc. Venise timpul marilor hamuri.Acum vremea este egală cu timpul de-a lungul tru ...

(nu atingeţi!) moto: sau doi egal cu patru…altă sferă limită de…ori nu…fără adresă urma luminii peste…frontieră abandonată-n propria-i viteză (yolanda kremene) era balastieră…îşi visa prieteniidin care muşcă gloria şi nebuniadesena cercuri pe nisipul memorieişi ocolea iubirea născătoare de piatrăiubea viteza strigând noli turbaremoartea devenise o bagatelăpurta ochi verzi şi sânge de păpădie ...

(dacă) Nu călca pe ele, nu le strivi,  nu te uita numai înainte; află că nu te mai iau cu mine niciodată dacă nu treci atent printre cuvinte! Uită-te şi în stânga, şi în dreapta, şi în sus, şi în jos, şi înapoi; de ce te grăbeşti când ştii că nu există nici lumea cealaltă, nici lumea de apoi!? Dacă te strigă cineva  şi nu răspunzi imediat şi foarte frumos, află că nu mai mergem nicăieri  şi te pun să sapi o fântână cu gura în jos! Fii atent la drum şi ...

(descoperit pentru scriitoarea Katia Nanu, La mulţi ani!) De ce tandreţea lor imensă în mica mea imensitate? De ce infernul meu de-a pururi în ochii lor de diamant? De ce mă lasă Demiurgul să urc pe rug sacralitate? De ce Hamlet, şi Don Quijote, şi-un Prinţ cu aer de Levant? De ce tandreţea lor eternă plouă absint şi mov pe toate? De ce mă strigă Demiurgul să-mi toarne cer pe ochii mici? De ce cascade verzi de frunze mai ard pe rug dezblestemate Marii, Elene inocente şi travia ...

(poem dictat odinioară de pictorul Nicolae Spirescu, odihnească-se în pace!)Afară-i azi şi toamnă, încep să vină toatetristeţile-n copacii cu frunze în cădere;pe sârma fără păsări se răsuceşte vântul;pun degetul pe geamuri şi scriu la revedere!Un braţ de lemne arde în soba ziduităde mama când, sărmana, era înflăcăratăde dorul şi de dragul copiilor pe carei-a dat în lumea fără grădină şi ogradă!Încerc o amintire…e cald, mă uit la tata,umplu încet paharul ...

(poem de duminică, pentru Maria Călin) Numai sărbătoare pentru celelalte cuvinte. Doar unul prin mine pururea trecător. Uneori mă hăituiesc săgeţi otrăvite şi îmi aduc aminte cât de repede mor.În cursul săptămânii mă ocup de flăcări şi apă. Duminica sunt vulnerabil şi vânat. Apoi mă îngrop singur în hârtia albă, până se face departe capătul celălalt.Peste tot, ochi de sfinx îmblânzit cu nuiele. Fântânile se răstoarnă şi nu se mai ţin de cuvânt. Liniştea ...

(dincoace şi dincolo de Maria) Moto: - Îmi este frică de moarte. Cum să scap de această frică? - Află mai întâi dacă exişti, apoi gândeşte-te la moarte! (Sri Ramana Maharsi) clocot în umbră…sau infarct…convulsiide gol în gol…de sâmbure…o fantăaccelerează scara cu iluziipe care lumea strâmbă se îndreaptănegrul se surpă-n propria-i putere…pe câmp - un rege singur cu nebunulînmormântează lacrimi efemere…alb relativ cu numitorul unu ...

(sănătate şi felicitări pentru Violeta Ionescu, scriitoarea care a dus Galaţiul cultural dincolo de Europa)Iar ploaia-ţi bate-n geamuri darabanaşi-mi putrezeşte gândul pe retină;departe, prea departe plânge Anaşi nu-mi aude strigătul, să vină!Uitat, banal şi trist - un semn de carte,amantul toamnei, scârţâitul uşii;pun vreascuri sub tăcere, dar nu arde…timp de murit şi vreme de iluzii!Spre nicăieri, aşa, ca o mirarecu pene, văd o pasăre…şi trece;păcatul meu e chin ...

(cod stacojiu pentru Cristian Tecla, cel mai mare cititor şi iubitor de poezie din nordul Moldovei de sud)Moto: eu mă mai uit cu ochii goi la stele/ de pe pământul mişcător/ când                      singur fi-voi printre ele/ şi n-oi avea mormânt să mor/ m-or plânge limba românească/ în totul de cuvânt al ei/ nu voi muri de niciodată/ un făt frumos fără de tei (Nichita Stănescu)Continuare-n stânga...invers - acelaşi sensal unui joc multiplu de fulger s ...

* (despre linia vieţii) * Pe linia vieţii din palmele voastrealunecă sarea, alunecă grâul;toţi sunteţi bolnavi de globule albastre,de piatra pe care o spală pârâul.Iar singurătatea vi-i cal de povară,vă umblă prin poduri stafii elegante;să ajungă pământul nu vreţi de ocarăcând sufletul vostru se mută în plante.Şi trec peste voi, amăgindu-vă anii,cristale de brumă şi boabe de rouă;preasfinţii contabili vă numără baniiîn loc să vă spună de ce nu mai plouă.Nici ...