Una dintre primele lecţii pe care le-am învăţat ca jurnalist a fost că nu există subiecte prea mici, prea puţin importante. Cele mai obişnuite şi insignifiante lucruri din viaţa cotidiană se pot transforma în cele mai dezbătute subiecte, mai ales atunci când nu funcţionează.
Mă tot uit la proiectele de lucrări pentru diferite investiţii din oraş şi din judeţ - reamenajări urbane prin cartiere, parcuri, parcări, reabilitarea unor obiective istorice şi turistice. Evident, nu am studiat planurile în profunzime, dar nicăieri pe imaginile cu dorita variantă finală, nici în descrierea lucrărilor de executat, nu văd menţionate toalete publice.
Este clar că ne lipsesc toaletele, iar cele pe care le avem sunt de nefrecventat, fiindcă nu s-a găsit o variantă realistă de întreţinere şi exploatare. Să nu ne mai ascundem după deget. În municipiu, şoferii Transurb sunt la un pas de revoltă fiindcă nu pot folosi toaletele, atât sunt de murdare (se duc oamenii cu găleata şi cu mopul după ei, nu e nicio poveste). În judeţ, practic, nu te poţi duce decât la benzinării, dacă ai noroc să fie unele prin apropiere. Să ne înţelegem, nu cere nimeni supersonice, cu apa care curge în ploaie, plante vii în zona de aşteptare şi senzori la dispenserul de săpun sau alte bazaconii de centru comercial (unde, fie vorba între noi, de multe ori curăţenia efectivă lasă de dorit), dar măcar nişte toalete turceşti cu apă ar fi de mare folos.
Am făcut recent un tur al toaletelor pe care le-am găsit prin urbe, era atât de rău în majoritatea, încât fotografiile nu ar fi putut fi publicate. Deci nu vorbim din birou şi nici nu exagerăm, oricine dintre gălăţeni a încercat să intre într-o toaletă publică ştie ce spunem. Mai nou, unele au fost închise, ca să nu mai doarmă înăuntru persoanele fără adăpost, măsură care, evident, nu rezolvă nici problema lipsei toaletelor frecventabile, nici pe cea a oamenilor care nu au unde dormi, pe gerul ăsta.
Revenind la proiecte noi, unde încă nu au început lucrările, cel mai recent este reabilitarea statuii lui Ion Vodă cel Viteaz de la Roşcani. Potrivit imaginilor făcute publice, inclusiv spaţiul din jurul monumentului va arăta minunat, cu modernizare peisagistică şi parcare pentru turişti, dar fără toaletă. E drept, un lucru mai greu de realizat în mijlocul câmpului, dar un puţ forat pentru apă şi o fosă septică nu reprezintă o misiune imposibilă. Altfel, rămânem la standardul din anii '80, când îmi amintesc foarte bine că am vizitat monumentul cu pricina cu şcoala şi am făcut, copii fiind, pană de tufiş în porumb.
