Arheologii descoperă noi lucruri zilnic, însă unele dintre ele sunt neobişnuite şi suprinzătoare. Unele descoperiri ajung în cărţile de istorie, datorită unicităţii lor. Însă unele dintre cele mai uimitoare artefacte sunt descoperite de oameni obişnuiţi.
Piatra din Rosetta
Piatra egipteană a fost descoperită în 1799. Artefactul este preţios, deoarece egiptenii şi grecii l-au inscripţionat cu hieroglife. Aceştia au utilizat trei limbi diferite pentru scrierile de pe piatră, fiecare având scopul său. Cea hieroglifică avea un scop religios, demotica era a doua limbă vorbită de egipteni, iar a treia era greaca, care aparţinea conducătorilor egipteni. Piatra a fost descoperită de un soldat francez în oraşul Rosetta, acesta fiind principalul motiv pentru numele artefactului. În 196 î.Hr. piatra a fost cioplită pentru prima oară şi a fost descoperită după circa 2.000 de ani, în timpul reconstrucţiei Fortului Egiptean. După ce a fost transferată în mai multe locuri, în cele din urmă a fost amplasată într-un muzeu din Egipt. Mai târziu, a fost proiectată o cutie de siguranţă, pentru ca vizitatorii să nu o mai poată atinge.
Pasărea Moa
Oasele păsării Moa au fost descoperite în 1899, în Noua Zeelandă. Au existat aproximativ 13 specii de mărimi diferite, cele gigant ajungând la mărimea unui struţ din prezent, în timp ce altele erau de mărimea unui curcan. În general, păsările ajung la maturitate în 12 luni, dar gigantica pasăre Moa ajugea la mărimea finală în 10 ani. Păsările Moa gigant au fost ucise în secolul XVII, de către europenii care au ajuns în această regiune. Animalul era ierbivor şi trăia în pădurile din Noua Zeelandă. Oasele sale erau utilizate pentru fabricarea cârligelor, a uneltelor şi a ornamentelor.
Omul Grauballe
În aprilie 1952, un bărbat a descoperit corpul unui bărbat Grauballe, într-o turbărie. Descoperirea a fost realizată în satul Grauballe, din Danemarca, de aici provenind şi numele descoperirii. Cel mai suprinzător aspect al descoperirii a fost reprezentat de conservarea mortului sub forma unei mumii timp de mii de ani. Bărbatul era îngropat la aproximativ un metru adâncime, iar mâinile şi picioarele acestuia erau mult mai bine conservate decât restul corpului. Conform analizelor realizate de specialişti din Danemarca, bărbatul a fost ucis sau s-a sinucis pentru realizarea practicii de conservare. După descoperire, experţii au încercat să conserve coprul prin mai multe practici. La începutul secolului XXI, corpul a fost amplasat într-o cameră frigorifică cu o temperatură de 4 grade Celsius. În prezent, toate corpurile descoperite au fost amplasate într-o încăpere specială, ferită de căldură şi lumină solară.
Yonaguni
Yonaguni este un oraş subacvatic din Japonia care a fost descoperit de scafandri în 1986. Conform cercetătorilor, zona are o vechime de 10.000 de ani şi a ajuns pe fundul mării din cauza unui cutremur. Locul se află la 30 de metri adâncime, iar scafandrii au păreri diferite cu privire la apariţia oraşului. Unii susţin că este un oraş realizat de oameni, însă alţi susţin că nu ar fi fost posibilă construirea unui nou oraş precum acesta sub apă. Mai mulţi scafandri au vizitat oraşul în decursul anilor pentru a afla mai multe informaţii despre originile locului. În regiune s-au descoperit temple, străzi, pietre cioplite şi alte rămăşiţe ale oraşului. Există însă şi persoane care nu cred că oraşul a fost descoperit în realitate.
Tunelurile din Epoca de Piatră
În urmă cu peste 12.000 de ani, oamenii au creat o reţea de tuneluri pentru a-şi asigura viaţa. Aceste tuneluri începeau din Turcia se răspândeau prin întreaga Europă şi se terminau în Scoţia. Arheologii au descoperit pentru prima oară tunelurile în Germania şi apoi în Austria. În Europa, există multe tuneluri care oferă informaţii despre arhitectura şi creativitatea oamenilor din trecut. Tunelurile au o lăţime de 70 de centimetri, un spaţiu suficient pentru ca o persoană să se poată strecura. Motivul pentru care au fost construite aceste tuneluri rămâne însă încă un mister.
Sursa: descopera.ro
