CRONICĂ DE CARTE | Alte amintiri dintr-o epocă numită de unii „de aur”...

CRONICĂ DE CARTE | Alte amintiri dintr-o epocă numită de unii „de aur”...
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Vergil Matei - Dincolo de patul armei - Diribau, Editura Torrent Press, Brăila, 2015


Vergil Matei, un jurnalist cunoscut din Brăila, având nostalgia studenției (licența Facultății de Ziaristică o obține în anul 1985, în „clasa” Vioricăi Bucur - cine își mai aduce de „doamna desenelor animate”, difuzate cu zgârcenie în „Epoca de Aur”?), dar nu numai, publică în anul 2015 un roman memorialistic.

Prozatorul, îmbinând darul povestirii cu acela al reportajului (sunt pagini care aduc aminte de mult mai cunoscutul Viorel Ilișoi!), nu ne preumblă numai pe veșnicele plaiuri verzi ale armatei (pe care o... satisface, printre altele, la Oltenița, Berceni (lângă Ploiești), Mărăcineni (Buzău)!), ci inserează și multe amintiri din copilărie și adolescență, ca să nu spunem și de mici schițe, povești în poveste, ale unor personaje care fac bine concurență stării civile, unele fiind destul de pitorești: amintesc aici doar pe colonelul poreclit Tămâioară, Moș Berezov, prietenul Schițelea, analfabet la intrarea în armată, dar cu ceva cunoștințe de carte, prin grija deosebită a personajului principal, nimeni altcineva decât scriitorul, atunci când sună goarna eliberării...

La un moment dat (p.31), se face un apropo la Sven Hassel și cărțile sale... Vergil Matei are uneori tensiunea danezului care a luptat pentru nemți în al doilea război mondial ( la 19 aprilie 2017 se vor împlini 100 de ani de la nașterea sa), dar parcă l-aș apropia mai mult de un Henri Charrière, creatorul nemuritorului „Papillon”...

Personajul principal, cel care narează la persoana I, este „un descurcăreț”, poate neavând savoarea unui soldat Švejk, dar lăsând o mărturie mai mult decât prețioasă, după cum bine observa și redutabilul prozator Vasile Datcu, un mărturisitor și el, pe coperta a IV-a:

„A mărturisi despre timpul tău este, deopotrivă, un act de cultură și unul de igienă civică. În cartea sa, Vergil Matei povestește despre timpul lui: cu detașare, obiectivat, aspru, cu vădit talent reportericesc.

Procedând astfel, recuperează o lume al cărui adevăr ar fi pierdut pentru totdeauna. Este exact ce așteaptă, de la fiecare din noi, istoria!”

Între istorie și istorie literară, scriitorul încearcă, dacă este conștient, să-și facă datoria, exact precum orice ostaș!

Vergil Matei nu cade la (această) datorie, reînvie un univers, cel al Diribaului de prin anii 73-75... Dar ce se înțelege prin... Diribau? V. Matei explică la pagina 39, în linii mari, ceea ce un dicționar explicativ lămurește cam așa:

„DIRIBAU, s.n. invar. Denumire, în jargonul militar, pentru arma geniu. Originea cuvântului datează de prin anii '30, provenienţa sa fiind derivată, prin adaptare folclorică, de la firma germano-română Derubau, specializată în construcţia de drumuri şi căi ferate.

DIRIBAU, fără plural, s.m. – 1.şantier de construcţii, bina. 2. persoană care conduce un şantier sau un punct de lucru în construcţii. 3. fig. muncă grea, silnică, în construcţii sau la terasamente şi în expresia „la diribau“. Prescurtare de la Direktor Bauingenieur, primii şefi de şantiere la noi fiind în general germani.”

Aşadar, eroul nostru primeşte, „prin 1973” „ordin de încorporare de la comisariatul militar Focşani” şi tot ceea ce urmează este…un „jurnal de diribau” scris cu nerv, umor, auto-ironie, dând realismului ceea ce este al Cezarului… Urmează ca în următoarele cărţi să vedem ce pariu va pune Vergil Matei cu imaginaţia!

Cert este că Vergil Matei a fost un soldat non-conformist, care a avut şi clipe de coşmar, din partea unor „veterani”, dar a avut şi noroc…

Desigur, omul îşi face norocul şi cu mâna lui, cu faptele lui, cu solidaritatea şi dorinţa de întrajutorare, cu empatia şi iubirea de aproape, cu atenţia faţă de acest „aproape” quasi-abstract! Ceea ce V. Matei dovedeşte că a făcut, fiind atent şi la vieţile şi problemele celorlalţi, după cum rezultă din povestirile mai sus menţionate, unele dintre ele dramatice, chiar dacă abia schiţate, precum ar fi cea a unui soldat-elev de la o şcoală de pilotaj (p.193), mort înainte de vreme într-un accident aviatic… sau cum este cazul unei bunicuţe şi a unui nepoţel care mergeau zilnic să tămâieze mormântul bunicului, trecut la cele veşnice.

La un moment dat apare şi o poveste de dragoste, cu o sînziană al cărei nume nu-l spunem aici… Dacă va fi cu final fericit acest love story, vă lăsăm să descoperiţi!

La Vergil Matei ne vom întoarce cât de curând, „Acasă, la Fănuş” sau… „Acasă, la Mărtineşti” (Mărtineştii vrânceni sunt locul de naştere al scriitorului!), acestea fiind celelalte două cărţi pe care le-a publicat, una în 2014, cealaltă chiar în 2016!

Este un scriitor-martor care merită atenţia!

Citit 889 ori Ultima modificare Vineri, 11 Mai 2018 13:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.