* (despre linia vieţii) *
Pe linia vieţii din palmele voastre
alunecă sarea, alunecă grâul;
toţi sunteţi bolnavi de globule albastre,
de piatra pe care o spală pârâul.
Iar singurătatea vi-i cal de povară,
vă umblă prin poduri stafii elegante;
să ajungă pământul nu vreţi de ocară
când sufletul vostru se mută în plante.
Şi trec peste voi, amăgindu-vă anii,
cristale de brumă şi boabe de rouă;
preasfinţii contabili vă numără banii
în loc să vă spună de ce nu mai plouă.
Nici sarea, nici slova, nici lacrima nu mi-i
străină de tot ce sunteţi fiecare
pe linia vieţii, prin spatele lumii
şi cât se mai poate cu lumea-n spinare.
