O duminică în fiecare zi

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(poem dictat odinioară de pictorul Nicolae Spirescu, odihnească-se în pace!)

Afară-i azi şi toamnă, încep să vină toate

tristeţile-n copacii cu frunze în cădere;

pe sârma fără păsări se răsuceşte vântul;

pun degetul pe geamuri şi scriu la revedere!

Un braţ de lemne arde în soba ziduită

de mama când, sărmana, era înflăcărată

de dorul şi de dragul copiilor pe care

i-a dat în lumea fără grădină şi ogradă!

Încerc o amintire…e cald, mă uit la tata,

umplu încet paharul cu vin cules din via

pe care-a pus-o mama şi m-a rugat, sărmana,

să nu uit niciodată icoana cu Maria!

O crizantemă tace…şi parcă vrea să spună

că mama nu mai pune gutuile-n fereastră;

scriu şi mă uit în colţul icoanei cu Maria –

Maria: mama mamei, a tatei şi a noastră!

S-aude în grădină: e azi şi bate vântul!

S-aude în ogradă: e azi şi e acasă!

Oare ce face mama? – întreb târziu paingul

din colţul cu Maria eternă şi frumoasă.

În orice zi, în casă, aprind o lumânare,

aghesmuiesc trecutul şi văd numai duminici;

pun degetul pe geamuri şi scriu la revedere

Mariilor cu ochii mari, singuri şi hercinici!

Citit 494 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.