Principiul unu al hemografiei

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(descoperit pentru scriitoarea Katia Nanu, La mulţi ani!)

De ce tandreţea lor imensă în mica mea imensitate?

De ce infernul meu de-a pururi în ochii lor de diamant?

De ce mă lasă Demiurgul să urc pe rug sacralitate?

De ce Hamlet, şi Don Quijote, şi-un Prinţ cu aer de Levant?

De ce tandreţea lor eternă plouă absint şi mov pe toate?

De ce mă strigă Demiurgul să-mi toarne cer pe ochii mici?

De ce cascade verzi de frunze mai ard pe rug dezblestemate

Marii, Elene inocente şi traviate Veronici?

Cum trece aerul prin fluier, poeţii trec spre veşnicie,

îşi uită verbele afară să ţină lumea de urât;

din doi în doi, din îndoială, trăiesc şi mor de bucurie,

încep sfârşitul mai devreme decât încât, încât decât!

Prin somn le umblă traviate şi crizanteme lungi prin sânge;

din flacăra lor gustă iarba, stele răsar pe fruntea lor;

chemaţi la cer în timpul vieţii, nici moartea nu le mai ajunge,

nici dorul mov până la oase, nici un acord în la minor!

Asediaţi de raze strâmbe, de lănci muiate în cianură,

îşi duc în spate râsu’-plânsu’ şi umbra arsă, până când

le cade Luna în grădină şi Infinitul peste gură…

şi vor primi a doua oară lumina primului cuvânt!

Din flacăra lor gustă iarba, se nasc şi mor de bucurie;

nici dorul nu le mai ajunge, nici somnul care i-a urât…

Din tei în tei, din îndoială, se mută-n stânci, în păpădie,

încep sfârşitul mai devreme decât încât, încât decât!

Citit 505 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.