* „Scrisoarea a III-a, (aproape) integral * Turnanta s-a mişcat! * Un spectacol muzical bisat * Şi Chopin poate fi „de regim”? *
Câteva premiere într-o singură seară, cea de joi, repetată ieri pe scena Dramaticului gălăţean: Concert extraordinar de muzică şi poezie! Adică, lansarea celui de-al nouălea album, „Geneza”, al cântăreţului şi compozitorului Gheorghe Iovu, membru al Uniunii Compozitorilor, autor de „muzică terapeutică” , „de relaxare” sau „ambientală”.
Este foarte bine când scena unui teatru se deschide către cât mai multe genuri artistice.
Actorul Vlad Vasiliu, un om căruia îi place să recite, a recitat, pe muzica serafică şi uneori potrivită lecturii, semnată de Iovu, poezie de Jacques Prevert, Mihai Eminescu şi…. Vlad Vasliu. Actorul, poet? Şi încă în vers cel puţin agreabil!
Chiar ne-a indus în eroare: să fie Minulescu? Nu, prea are uneori trimiteri contemporane. Să fie un douămiist? Nu sună cunoscut…
La Eminescu, altă noutate: „Nu am cunoştinţă ca, în afară de Vraca, să mai fi recitat cineva integral «Scrisoarea III», ne-a mărturisit, cu mândrie justificată, actorul. Deşi textul a fost niţel „cenzurat”, ca să nu se reproşeze cumva partizanatul politic… (chiar şi după 188 de ani!), dat fiind trimiterile politice precise ale Poetului, de altfel referitoare strict la epoca sa…
Scena Dramaticului: „e pur si muove”
Altă premieră este că teatrul, printre foarte puţinele din ţară care are, după refacerea sa, scenă turnantă, a folosit-o în sfârşit!
Un jeţ de domn, un pupitru al poetului, un suport pentru o lumânare, un felinar aprins, actorul însuşi, adus în scenă din spatele decorurilor, ca plutind într-un film, aceasta a fost atmosfera produsă de dotarea cea modernă, care a permis schimbarea decorului şi mişcarea, filmică, a actorului.
Dotare modernă cel puţin pentru români, căci Erwin Piscator inaugura un teatru cu turnantă şi chiar covoare rulante la un teatru din Viena, încă pe la 1923, când se folosea, ca şi acum (de-abia!) decoruri proiectate pe perete şi chiar fragmente de film cu mulţimi…
Despre concert, bisat joi, nu putem să dăm judecăţi de valoare, fiind vorba şi de un domeniu de graniţă: muzică liniştitoare, efecte sonore speciale, poate şi note „împrumutate”, postmodernist, din muzica modernă şi cea clasică şi cea de film.
Am fost asiguraţi, de prezentatoarea evenimentului, că această „muzică divină” face minuni. Mă gândeam, la pasaje care semănau cu muzica de pian, că şi Chopin poate avea pretenţia că face muzică terapeutică.
Autorul a ţinut să interpreteze tot albumul, profund interiorizat (nicio privire spre sală; este drept, audienţa de joi a fost redusă, deci descurajatoare) vreo două ore în acelaşi stil, ca un generic de film care nu mai începe, după ce în prima parte recitalul de poezie s-a echilibrat cu muzica.
Cu succes în Europa de Vest şi SUA, cu „mii de concerte” în România, autorul îşi face timp să cânte şi bătrânilor din cămine sau bolnavilor din spitale, la noi şi în străinătate. Am fost asiguraţi că această muzică îi ajută pe copii să înveţe în timp record limbi străine – într-o singură zi, asimilarea a 200 de cuvinte străine.
Nu a fost chiar Jarre, nu a cântat din gură sau la instrumente, dar din mixerul său electronic a scos muzică de nai şi de fluier, sunete sintetice şi chiar voci. Joi, la finele spectacolului, s-a bisat.
Explicaţie foto: Final de spectacol
