Mi-a spus cineva că Maria
e tristă şi foarte frumoasă
de când a fugit într-o noapte
din rochia ei de mireasă.
Un fel de poet şi de nene
jertfit pe altarul beţiei
citeşte-n mătase şi scrie
pe rochie versuri Mariei.
Îl doare şi nu vrea să spună
că scrie departe de nuntă
cu pene de pasăre liră
în lumea aceasta măruntă.
Şi nici nu-şi aduce aminte
şi nici n-o să afle vrodată
cum cea mai frumoasă Marie
e tristă şi stă sub zăpadă.
