Un fel de silă îmi apasă/ pe-nflăcărare şi pe frână,
îmi pune x pătrat pe clanţă,/ apă în vin şi beţe-n roate...
un fel de mătură îmi strică/ entuziasmul şi mă face
să strig din fundul resemnării:/ totu-i zadar, aiurea-s toate!
Un balamuc indescriptibil,/ cu alde strâmbă cruce-n frunte,
cu amăgiri de rai, pe care/ nu poate nimeni să le creadă...
când minciunirea se ridică/ la rang de ţară şi de lege,
harababura-i generală/ şi uniform accelerată!
Ce să pricep când furtişagu-i/ ordin de zi pe ţărişoara
cea mai frumoasă şi mai tristă/ dintre suratele-i creştine?
când secăturile terestre-s/ cu ochii bulbucaţi încoace,
iar substantivele de pază/ sforăie-n scaune meschine?
Pot spune, deci, fără vro urmă/ de îndoială şi de frică:
mă târcoleşte veşnicia,/ simt cum începe să mă roadă,
sunt un proscris, un "ieşi de-aicea",/ un "bate şi se va închide" -
mă amendează sanepidul/ că umblu ne-ngropat pe stradă!