(pentru copii, părinţi şi bunici)
Aud copiii: dă-ne doar un brad
şi-o sanie cu tălpi de ciocolată,
căldură printre fulgii care cad,
părinţi care se bucură şi iartă!
Vrem pâine, mere, nuci, colinde, ger,
să nu uităm că viaţa este verde,
să ne-amintim de-a pururi lerui ler
şi visul că nimica nu se pierde!
Aud părinţii: doamne, să ne dai
un strop de vin şi-un pic de sănătate,
cântec la păsări şi ovăz la cai,
şi la copii doar dragoste de carte!
Şi dacă ai şi vrei şi poţi şi ştii,
dă-ne zăpadă pân-la primăvară,
când va să urce viaţa-n ciocârlii
şi vom ara plângând această ţară!
Aud bunicii: vrem şi noi ceva,
mult mai puţin decât nu se mai poate,
puţin mai mult decât nimic…aşa,
un băţ de sprijin dincoace de moarte!
Să mai păşim şi noi, din când în când,
pân-la copii, pân-la nepoţii care
au învăţat că tu acest pământ
l-ai dat la toţi, să aibă fiecare!
