Prima bătălie importantă a fost cea de la Djahy (1178/1175 î.Hr.) și a reprezentat confruntarea dintre "Popoarele mării" (un grup invadator venit pe apă și nu numai, care a distrus orașe aflate în Asia, Cipru și Imperiul hitit) și Egiptul lui Ramses al III-lea. Din fericire, armata lui Ramses al III-lea a reușit să oprească invazia migratorilor, păstrând moștenirea culturală a Egiptului.
O luptă importantă pentru cultura europeană a avut loc la Salamina (480 î.Hr.), unde o coaliție a polisurilor grecești a înfrânt armata Imperiul Persan, condusă de Xerses, reușind să salveze moștenirea culturală a Greciei.
La Syracusa (415 î.Hr.), Sparta învinge Atena, într-o bătălie navală ce avea să puna capăt războiului peloponesiac. Sparta câștigă supremația în lumea greacă, iar Atena este înlăturată din sfera puterii.
Cultura europeană a triumfat la Gaugamela (331 î.Hr.), unde Alexandru cel Mare îl înfrânge pe Darius al III-lea. Această luptă a marcat colapsul marelui Imperiu Persan și începutul perioadei elenistice.
La Zama (202 î.Hr.), Scipio Africanul conduce Roma spre victorie împotriva armatelor cartagineze conduse Hannibal Barcas, punând capăt celui de-Al Doilea Război Punic. Această luptă a sfârșit supremația Cartaginei în bazinul Mării Mediterane.
Bătălia ce a marcat începutul Imperiului Roman a fost cea de la Actium (31 î.Hr.). Flota romană condusă de Octavian Augustus a triumfat împotriva flotei conduse de Cleopatra și Marc Antoniu. Această luptă a pus capăt Egiptului Ptolemaic.
Trecând în era noastră, prima mare bătălie care a lăsat urme adânci în istorie a fost cea de la Podul Milvius. Împărații romani Constantin și Maxentius s-au luptat pentru controlul Imperiului Roman. Victoria i-a aparținul lui Constantin, care a pus capăt Tetrahiei și a reprezentat un factor important pentru religia creștină, care urma să devina religia oficială a imperiului.
Marcând sfârșitul antichității, bătălia de pe Câmpiile Catalaunice (Chalons, 451) s-a purtat îmtre armatele lui Attila Hunul și coaliția condusă de generalul roman Flavius Aetius și regele vizigot Theodoric I. Attila Hunul a pierdut, iar dominația hună în Europa era pe sfârșite.
Bătălia de la al-Qādisiyyah (636) reprezintă o victorie pentru Islam. Califatul Rashidun înfrânge Imperiul Sassanid, având ca urmare sfârșitul statului persan zoroastrian și implementarea islamului în zonele aferente.
La Gaudalete (711), cultura islamică pătrunde pe teritoriul Europei Occidentale. Califatul Umayyad învinge Regatul Vizigot, condus de Roderic. Victoria musulmanilor reprezintă începutul stăpânirii arabe a Peninsulei Iberice.
Constantinopolul a fost dorit de mulți, fiind asediat de multe ori. Cel mai important asediu a fost cel din 717-718, unde arabii au încercat pentru a doua oara să cucerească capitala Imperiului Bizantin. Din fericire pentru Europa, arabii au eșuat, iar această victorie bizantină a oprit expansiunea arabă în Sudul Europei pentru câteva secole.
După peste douăzeci de ani de cuceriri în Europa, Califatul Umayyad este oprit de francii și burgunzii conduși de Carol Martel în bătălia de la Tours (Poitiers, 732). Victoria francilor pus capăt expansiunii islamice în Europa de Vest și a jucat un rol important în apariția Imperiului Carolingian.
O altă bătălie importantă s-a consumat la Lechfeld (955), unde regele german Otto cel Mare a reușit să oprească invaziile maghiare în vestul Europei. Victoria lui pune bazele dinastiei Ottoniene.
Înfruntarea dintre William al II-lea, ducele Normandiei, și Harold al II-lea, ultimul anglo-saxon încoronat rege al Angliei, a avut loc la Hastings (1066). Victoria normanzilor pune capăt perioadei anglo-saxone din istoria Angliei.
În 1071, la Manzikert, turcii selgiucizi, conduși de Alp Arslan înfrâng armata Imperiului Bizantin. După această înfrângere, autoritatea bizantină în Anatolia și Armenia scade considerabil.
Peste 133 de ani, Constantinopolul a fost cucerit de cruciați în timpul celei de-A Patra Cruciade. Acest eveniment a reprezentat începutul declinului Imperiului Bizantin.
O bătălie ce a însemnat enorm pentru istoria Europei a fost cea de la râul Kalka (1223), dintre Imperiul Mongol și Principatele Rusiei Kievene și Galiția-Volînia, ajutate de cumani și brodnici. Triumful mongolilor a reprezentat începerea ascensiunii mongole în Europa.
O bătălie cu iz religios a fost cea de la Nicopole (1396). Alianța franco-valaho-maghiară a fost înfrântă de sultanul Imperiului Otoman, Baiazid I.
În 1456, tot turcii, conduși de sultanul Mehmet al II-lea, încearcă să cucerească Belgradul, "poarta" către centrul Europei. Din fericire pentru europeni, Iancu de Hunedoara îl învinge pe Mehmet și pune capăt, pentru moment, extinderii Imperiului Otoman.
La Lepanto, în 1571, flota coaliției statelor creștine (Spania, Veneția, Genova, Savoia, Neapole, Cavalerii de Malta și Statele Papale) a învins principala flotă a Imperiului Otoman, punând capăt controlui turc asupra Mediteranei.
Lovitura decisivă primită de otomani a fost la Viena, în 1683, din partea regelui polonez Sobieski. Turcii au mai eșuat o dată, în 1529, dar acum a fost ultima oară când au ajuns așa departe.
