Aproape de începutul toamnei astronomice, membrii cenaclului i-au adus un omagiu, poate nu chiar ultimul, celui care a fost scriitorul şi profesorul Apostol Gurău, cel care debuta în anul 1978 la Editura Cartea Românească cu volumul de povestiri „Începutul verii astronomice”, încurajat de la bun început de către nume importante precum Marin Preda ori Ovid. S. Crohmălniceanu. Unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi prozatori gălăţeni, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1984, Apostol Gurău „a candidat” şi la titlurile onorifice de cel mai mare singuratic, de… singur printre scriitori, având o nostalgie anume pentru o nobleţe care este atât de greu de regăsit în zilele noastre, „trăirea acesteia” fiind un deziderat dificil, tratarea acestei teme fiind printre cele mai reuşite în opera prozatorului omagiat, în texte precum „Cheia prinţeselor”, „La comtesse-Aigrette”, „Prinţul senin”, proze amintite de către Ioan Gh. Tofan în cele două eseuri ale sale prin care a readus, pios, în centrul atenţiei pe scriitorul care a marcat definitiv proza dintre milenii în acest spaţiu spiritual.
Violeta Ionescu a ales să prezinte fragmente memorialistice semnate de către Vlad Vasiliu, apărute relativ recent într-o antologie, în care Apostol Gurău apare ca revoluţionar în acel încă misterios decembrie 1989, când scriitorul a fost învins de omul de acţiune, care a încercat să schimbe „ceva” şi în acest colţ de ţară! Scriind şi subsemnatul de câteva ori despre opera sa, de referinţă, nu pot să nu remarc faptul că, şi teoretizând, fiind din acest punct de vedere şi un excelent filosof al culturii, a făcut parte din „Paranteza Tragică” (un mic proces al provincialismului!), dar a şi dovedit estetic (dacă nu şi ştiinţific) faptul că un scriitor trebuie şi poate să fie un as al re-învierilor, (şi) prin „Mic tratat despre arta învierii”.
A mai scris I. Gh.Tofan, citat de Lăcrămioara Daniela Donose: „Omul Apostol Gurău poate părea unora un personaj incomod. E mândru de originea lui ţărănească şi nu uită să amintească mereu acest lucru. Îşi poartă hainele ca un aristocrat şi pălăria inconfundabilă ca un boem. Judecă oamenii tranşant şi poate uneori nedrept, dar nu ezită să le arate calităţile, atunci când le recunoaşte. (…) În ciuda aerului distant, al sarcasmului vizibil şi în proze, iubeşte oamenii.”
Vinerea aceasta, de la orele 18 trecute fix, la sediul ziarului "Viaţa liberă", va citi proză Mihai Vîrtosu.
