* (cod amărui) *
Desenez cuvinte pe zăpadă,
desenez cuvinte pe pământ;
oare cine poate să mai creadă
că măcar iluzie nu sânt?
Oare cine poate să mai steie
preţ de cât se stinge un chibrit
să citească despre o femeie
scrisă chiar de când a răsărit?
Scrisă pe ţărână, pe omături
din cuvinte care nu s-au spus…
Te rog, Doamne, nu cumva să mături
de la răsărit pân-la apus!
Doamne, ştiu, pe tine nu te doare -
eşti prea lesne crezător şi blând…!
Cred că scriu cuvinte pe ninsoare
şi măcar iluzie nu sânt!
