Pe 17 februarie este prăznuit Sfântul Teodor Tiron, un prieten al lui Hristos care a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305).
Numele de Tiron vine de la ceata Tironilor (a recruţilor), nume care ne spune că Sfântul Teodor era ostaş în armată când şi-a dobândit viaţa cerească.
Refuzând să împlinească ordinul împăratului păgân - de a se închina la idoli în capiştea idolească - el şi atras mânia şi ura mai marelui de pe pământ, spunându-i că „ostăşeşte stăpânului său, Iisus Hristos”.
Credinţa lui a atras persecuţiile din partea păgânilor. A fost supus la multe chinuri, dar ca prin minune a scăpat de fiecare dată. În disperare de cauză, duşmanii lui Hristos au dat ordin să fie ars într-un cuptor închins.
A trecut la Domnul la 17 februarie, anul 304, zi când este pomenit în Biserica de Răsărit.
De ce îi incomoda Sfântul Teodor pe păgâni? Pentru că i-a îndemnat pe creştini să nu consume alimente stropite cu sângele provenit de la jertfele animalelor pe care păgânii le aduceau jertfă pentru ofrandele aduse la Templu zeilor lor.
În schimbul alimentelor stropite cu sânge, Sfântul Teodor a îndemnat poporul să folosească coliva - grâu fiert îndulcit cu zahăr. De aceea, prima sâmbătă din Postul Mare, când facem pomenirea celor trecuţi la Domnul, mai este numită şi Sâmbăta Sfântului Teodor (Toader).
Teodor vine din greceşte şi are la bază două cuvinte: „Teo” care înseamnă Dumnezeu şi „doros”, tradus „dar”. Teodor este „darul lui Dumnezeu”. În slavă, Bogdan este sinonimul lui Teodor, iar în ebraică îl avem pe Matei.
