Personajul fără nume din povestirea sub formă de jurnal Totul va fi bine a lui Cezar Amariei este încăpățânat până la inconștiență. Nu acceptă că realitatea ar fi alta decât cea prezentată oficial. Cade pradă cu toată ființa perdelei de fum și se alătură corului celor care cântă aria autoizolării, preluând refrenul oficial: ”Ce-i atât de greu de priceput că, dacă stăm acasă, ne protejăm? Că pentru noi stăm, în primul rând.” Da, e o povestire cu Covid-19. Încă una. Când știi să scrii, iar Cezar Amariei dovedește că știe să o facă entuziasmant de bine, niciun subiect nu e trivial. Și, oricum, în cazul de față criza provocată de noul virus e doar un pretext pentru ceva mai mare, mai îngrozitor și mai lipsit de discernământ: un război nuclear. Nu contează între cine și cine pentru că interesantă până la a întoarce pagină după pagină este transformarea personajului principal care e purtat prin toate chinurile iradierii severe, dublate de o frustrare înăbușită. Frustrarea de a nu înțelege ce se întâmplă, deși autorul aruncă înspre el indicii esențiale (de exemplu, cenușa nucleară ce se așterne peste oraș, ca în The Day After (2003), ca să numim doar unul). Poate că nici nu voia să înțeleagă. Ce ați face dacă vi s-ar da să alegeți între a crede cu putere într-o pandemie care, până la urmă, va trece, și un război nuclear de care nu poți să te vindeci?
”Povestea m-a prins și m-a ținut strâns. Am apreciat calitatea principală a scriiturii: măsura. A pus exact cât trebuia din toate ingredientele, ca la o mâncare bună. Cezar a crescut mult și a șlefuit scriitorul din el. E foarte bine, iar povestea aceasta trebuie pusă într-o carte” (Carmen Neacșu).
”Nu prea am ce să zic ( de rău – n.n.). Poate doar că trenează puțin. Nu m-am gândit la un război nuclear, ci la un accident pe care autoritățile încearcă să-l ascundă” (Gabriel Ghimpu).
”Autorul jonglează constant între planul individual și cel colectiv. Deși preponderent descriptivă, nu există niciun detaliu care să nu-și justifice prezența. Anumite alegeri lingvistice pot șoca, dar aduc un plus realismului captivant cu care sunt descrise trăirile personajului” (Antoanela Mardar).
”O structură literară inteligent croită și un conținut ajustat perfect, cu ritmul corect și cu intensități eficient dozate. Un fel de realizare de manual care a șters imediat toate prejudecățile pe care le-am avut, pentru că nu sunt cel mai mare admirator al prozei fantastice și nici nu reușesc să mă împac cu încercările literare legate de accidentele realității recente. Toate acestea s-au ruinat după lectură” (Tudor Neacșu).
Vineri, 19 iunie, în direct pe pagina noastră de Facebook, de la ora 19.00, citește (din Australia) Dorian Stoilescu.
