Cenaclul ”Noduri şi semne”. Când vine toamna la Alice

Cenaclul ”Noduri şi semne”. Când vine toamna la Alice
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Anca Șerban a adus un text literar, Alice în Țara Ceasornicului, care-i reflectă capacitatea de a se acorda cu suflul poetic al unui clasic, Lewis Caroll. Poeta a venit cu un poem ceva mai lung, plin de metafore și de imagini poetice care mai de care mai originale, unele amuzante și altele chiar năstrușnice, dar care au slujit curajosul text adus de ea. 

Articulat ca pretext pe trunchiul clasicei cărți ”Alice în Țara minunilor”, poemul Ancăi a demonstrat că imaginația o poate sluji și pe distanțe mari - poemul numără aproximativ trei pagini -, dar mai ales că, atunci când este în mod benefic și creativ provocată, imaginația ei devine chiar prolifică. Precum spuneam și la ședința de cenaclu, Anca dovedește că știe să se ”sprijine ideatic” într-un baston fermecat, aici - cartea lui Lewis Caroll, rămânând ca, în abundența de imagini și de metafore care vizează suprarealismul, să își apese condeiul mult mai adânc în pasta propriei creații artistice.

Iată și începutul poemului: Alice ascultă ceasornicul/ Din burta copacului/ Privește rotițele, cadranul plin de mâl/ De iarbă grizonată/ Ducesa cu părul plin de nori/ Ține în piept un flaut/ De lână fermecată/ Pasărea minutar/ Și-a întins aripile, ciocul/ Și a clipit de câteva ori.

Iulian Mardar: Abundență de imagini într-o cascadă, care, paradoxal, nu obosește ascultătorul ori cititorul. Din spatele imaginilor copilărești, zâmbește o inocență conștientă de propria-i existență. Un text pe care ai vrea să-l mai citești o dată și, poate, încă o dată.

Carmen Neacșu: Poemul Ancăi mă invită într-o lume suprarealistă, de la început până la sfârșit. Am avut senzația că privesc printr-o lentilă albastră, un albastru senin… O bogăție de imagini. Deși la prima lectură totul pare o poveste, dând la o parte straturile poți descoperi o zonă plină de durere, singurătatea scaunului, un scaun pe care nu s-a așezat nimeni, niciodată, singurătatea pălărierului… E un poem în care versurile curg aproape firesc, fără cusur.

Cezar Amariei: Poezia are un ritm foarte bun și o mare forță descriptivă, este un tablou suprarealist, în care ”Alice în Țara Minunilor” este doar un pretext, menit să genereze un întreg univers liric.

Ședința următoare de cenaclu se va ține online, vineri, 25 septembrie, de la ora 19,00. Va citi Carmen Neacșu.

Citit 1014 ori Ultima modificare Joi, 24 Septembrie 2020 14:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.