Cenaclul ”Noduri şi semne”. Întreaga viață trecută precum o ceașcă de Rosenthal

Cenaclul ”Noduri şi semne”. Întreaga viață trecută precum o ceașcă de Rosenthal
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

„vom merge amândoi / separat pe câte o autostradă de / faianță fină / și puțin transparentă / ca o ceașcă de Rosenthal / ne vom vedea aproape zilnic / și când privirile ni se vor întâlni / strada de sub noi va plesni / cu noi cu tot / dar conștiincios ne vom lipi și o vom lipi-o la loc / și vom pleca mai departe / într-un fel să trăim.” - autostrada, Stela Iorga

Demonii fricii, cei ai neîngăduinței, văile uscate ale trecutului și umbrele dosite în pliurile întunericului au intrat în luptă cu suplețea și gingășia unor gânduri cuminți. Orașul a privit tăcut toată această bătălie ca un zeu nepărtinitor și a trimis apoi pe corso câteva solii, o mână de oameni, care să tălmăcească acest război cu mințile lor și apoi să povestească mai departe. Astfel au priceput ei lucrurile după lectura Stelei Iorga de vinerea trecută:

Ioan G. Tofan: Aceeași angoasă existențială pe care o știam, același stil dostoievskian. Trăirile sunt paroxistice. Ce pot să spun este că aș putea recunoaște o poezie de Stela Iorga dintr-o mie.

Carmen Neacșu: O poezie cu o temă extrem de profundă, care te face să simți în fiecare vers o vibrație. Cert este că după o astfel de lectură, indiferent cum ai ieși, nu poți să ieși indiferent. Sunt imagini și cuvinte mai puternice care nu fac decât să accentueze intensitatea trăirilor. Foarte multă durere, foarte multă singurătate. Este o poezie ce trebuie citită în liniște, o lectură ce trebuie să se sedimenteze în fiecare cititor.

Tudor Neacșu: Imaginile crude, fruste, se împletesc cu cele gingașe. Este un paradox care face ca poezia prezentată de Stela Iorga să fie cu adevărat valoroasă. Nu cred că poți rămâne indiferent după o astfel de lectură. Ești obligat să te gândești, ești pus fără nici un fel de pregătire înaintea unor scene crude ce alternează și se schimbă rapid. Fără să fie invazivă, impune propriile exerciții de sinceritate, propriul fel de a povesti celorlalți ce e în sufletul ei. O poezie frustă precum un bisturiu și plăpândă ca un fir de mătase în același timp.

Citit 1636 ori Ultima modificare Miercuri, 30 Septembrie 2020 12:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.