Un pretext inventat de el, bărbat în toată firea: „Hai la mine să ascultăm niște muzică!” Și o curiozitate de-a ei, o femeie dispusă să afle cum ar putea fi resuscitată povestea de dragoste pe care a ratat-o în liceu, acum douăzeci și ceva de ani. În plus, un casetofon uitat parcă în priză de prin verile anilor `90. Acesta este cadrul povestirii ce ne-a fost citită la sfârșitul săptămânii trecute de Tudor Neacșu. Proza scurtă intitulată „Musical” te face martor la un dialog firesc, iar totul devine cu fiecare rând citit un meci de ping-pong care are ca substrat o tensiune erotica fardată aproape inutil. În fine, totul pare să fie o scenă dintr-o piesă de teatru, care se adresează generației care știa cândva să deosebească o casetă contrafăcută de una originală.
„Povestirea este minunată. Se cunoaște la Tudor filonul liric pentru că în câteva rânduri reușește să bifeze atât de multe puncte. Atmosfera poveștii este foarte bine conturată. Un univers întreg surprins în câteva pagini sondează ideea că natura umană este melancolică. Foarte multă tensiune și tandrețe, foarte bine surprinse momentele de apropiere dintre cei doi.” - Anca Șerban Gaiu
Cursivă și într-o cheie aparent minoră, ”Musical”-ul lui Tudor Neacșu mușcă adânc dintr-o realitate pe care încercăm cu toții să o ascundem: trăirea sub semnul întrebării ce-ar fi fost dacă ar fi fost și cum ar fi dacă ar fi altfel? E o temă cât toată viața, atacată fără echivoc, ceea ce face ca textul să nu aibă niciun moment de plictiseală. Iar concluzia este clară: viața nu are timp de subtilități. - Iulian Mardar
„Textul prezentat de Tudor Neacșu poate deveni lejer un proiect de emisiune la radio. Un crâmpei din trecut, scris într-o manieră firească, deschisă, sinceră. Mesajul textului ajunge acolo unde trebuie să ajungă, tocmai prin simplitatea și naturalețea exprimării”. - Nona Tatiana Ciofu
„Textul mi s-a părut ca un ceai bun în care a pus prea multă miere la sfârșit. Dacă în Karga am putea descopri un Tudor Neacșu - copil, cel care afla toate acele povești de la cei din jurul lui, acum este vorba despre un Tudor - adolescent, care are de spus propriile lui povești. Este o scriitură acordată cu vremurile pe care le trăim, iar el scrie foarte bine. Iubesc scrisul lui Tudor!” - Octavian Miclescu
„Un text care dezvoltă o fină psihologie a personajelor, care dialoghează, în aparență prinse de fundalul muzical, la interior fiecare prins de o dorință erotică nemărturisită. Cele două planuri se întrepătrund firesc, textul are cursivitate și emoție, cât și un fior erotic. Cu fină ironie autorul își conduce personajele atent la replicile care constituie o lume a tinereții lor; nostalgia din spatele cuvintelor este ușor ponderată de chemarea erotică dintre cei doi, fără ca ea să se concretizeze, finalul fiind pregătit cu finețe artistică și cu delicatețe.” - Stela Iorga
Vineri, pe pagina de Facebook a cenaclului ”Noduri și semne”, citește, de la orta 19,00, Nona Tatiana Ciofu.
