* (câteva cuvinte la mormântul Mariei) *
deodată am aflat că maria murise
într-o noapte fără lună
foarte departe de casa copilăriei
şi fără să spună
cum ne jucam de-a scăparea
şi ai tu pe tine culoarea cea albastră
cum stăteam câteodată
şi mă uitam după ea de la fereastră
poate trece spre şcoală
sau cu vacile la adăpat spre şuşmea
poate vine să strige la poartă
să-i arăt steaua mea
care răsărise în grădină la bunica
şi făcea lumină pe uliţa copilăriei
şi mă miram şi mă mir şi acum
de viaţa şi moartea mariei
