Așa a venit Stela Iorga la ședința de cenaclu de vinerea trecută, consemnând poetic sentimente la umbra propriei umbre. Și nu e doar o întâmplare, deoarece titlul unei secțiuni din cele două care compun volumul Domnul de rouă (titlu provizoriu) este Din umbra umbrei mele.
Poemele prezentate vin dintr-un univers profund personal, bucăți de suflet în formă de versuri. Prizonieră a unor laitmotive, dintre care cronicarul l-a remarcat pe cel al ochilor – metaforă pentru o poartă de intrare care pare a fi închisă și, în același timp, pentru o ancoră sau o parâmă aruncată către un naufragiat pe cale de a se îneca în apa realității –, poeta își surprinde propria-i singurătate, cu o precizie poetică fascinantă. Poate că unele locuri comune și unele rime facile stârnesc o ușoară nemulțumire estetică, dar, în general, atmosfera creată de poemele din acest grupaj a fost una din care ne-am desprins cu greu și cu părere de rău. Așteptăm cu interes volumul.
”E o atmosferă care te prinde. O recunosc și ține de un adevărat stil al Stelei Iorga. Imagini puternice, dar inegale, fără a debalansa, însă, produsul final. Cu ușoare ajustări, poemele acestea vor sta foarte bine în volum” (Cezar Amariei).
”Nivelul lecturii din seara aceasta are o amprentă personală foarte puternică, și o felicit pentru aceasta, deoarece e greu de obținut așa ceva. Imaginile sunt, pe alocuri, cutremurătoare. Acesta este și sensul poeziei. Mă bucur de această seară” (Tudor Neacșu).
”Titlul este fabulos. Deja mi-a creat o stare, iar grupajul mi-a plăcut foarte mult. Imagini puternice, care m-au marcat. Versuri ca un strigăt, dar exprimând trăiri delicate” (Carmen Neacșu).
”În prima parte este un el, iar în a doua este Dumnezeu. Autoarea s-a raportat foarte interesant mai degrabă față de domnul de rouă. Un el care trebuie modificat, în ochii autoarei. Plutește o neîmplinire, o suferință. Partea a doua este un manifest de iubire pentru Dumnezeu” (Nona Tatiana Nona Ciofu).
”Mi-a plăcut atmosfera. Poeziile au cursivitate. Trei aspecte clare: dragostea neîmpărtășită, credința și neoexpresionismul. Au fost și unele zone care s-au repetat, având potențialul de a nemulțumi, dar în rest e bine” (Leonard Matei).
”Scârțâie amestecul de pre-socratism cu creștinismul, dar e posibil ca aceasta să fie în regulă, și nu un neajuns al poeziei. Stela este o Euridice care a scăpat, ajunge pe Pământ și își dă seamă că aici este iadul. Disperarea pare a fi unul din laitmotivele ei. Se mizează pe o simplitate extremă, dar deloc facilă. Dincolo de unele imagini comune, rămâne atmosfera, care te prinde” (Adi G. Secară).
Vineri, 22 ianuarie, de la ora 19,00, pe pagina noastră de Facebook, Cenaclul literar „Noduri și Semne”, citeşte Cezar Amariei.
