* (ultimul pastel) *
nişte balamale scârţâind
oasele lăptăresei plimbă o piele
ciuruită de streche
şi doi ochi în căutare de iarbă
să ştiu ce este
am scris pe ea vacă
cu vopsea verde pentru garduri
de scândură uscată
stau sub salcâmul deflorit
şi citesc sfârşitul cirezilor agreste
sfârşitul căii lactee
prieten al foamei de toate zilele
nişte balamale scârţâind
oasele lăptăresei se duc în ţinutul
cu verdeaţă
nici nu observ că doi ochi mari
au plâns la mine şi au crezut
că sunt animal superior
