O nouă marcă lirică. "Macii pătimirilor noastre..."

O nouă marcă lirică. "Macii pătimirilor noastre..."
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Valeriu Valegvi: „Nestinsele trăiri”, Editura „Detectiv Literar”, București, 2021


Înainte de orice, mi-a atras atenția coperta noii cărți a lui Valeriu Valegvi, „Nestinsele trări”. Roșul macilor invită dintotdeauna la viață, la speranță, un semnal cu totul potrivit pentru ceea ce se dorește a fi, cred, prezenta constelație poematică. Totuși, treptat, înaintând în lectură, cititorul înțelege că și această viață din literatură este, asemenea celei reale, îngemănată cu durerea. Chestie pe care versurile de față o strecoară subtil în sufletul nostru. Așadar, precum zice poemul de pe ultima copertă a volumului: „Pe Via Dolores mărșăluiesc macii/ pătimirilor noastre. asemenea iubirii/ de sine ce poate fi mai de fală când/ dau primii muguri de viață când/ durerea nici nu s-a trezit bine?/ acum s-au încheiat conturile cu desăvârșirea/ dar pe mai departe cineva vociferează./ e ora pornirilor fără prestanță/ un foc potolit cadența le-ntreține.” („Foc potolit”)  Mai sus aminteam de subtilitate. Iată, e posibil să o fi întâlnit deja. Fiindcă în poemul de mai sus nu este evocată biblica Via Dolorosa, parcursă de condamnatul Iisus, ci o altă cale a durerii, Via Dolores (în latină, de fapt, Doloris), semn că și nouă, muritorilor de rând, nu ne este interzisă pătimirea, surprinsă, de ce nu?, de cuvintele bine potrivite ale unui poem. Gândul ascuns dă pe față și o mai veche pornire metaforică a poetului. Vă mai amintiți de „Marșul nucilor pe mare”? Obsesia „pătimirilor noastre” încolonate sub „steagul” macilor, al primăverii, iată un nou și sensibil substrat sufletesc, sensibil declarat în pagina noii cărți.

Volumul e constituit din trei cicluri: „Marea e cu ochii pe noi... sau cum am petrecut în zilele de carantină”, „Fiul risipitor” și „Cu toate uimirile pe cap”. Să ne apropiem de câteva poeme din primul segment al cărții. Iată, „Calmă întomnare”: Primăvară primăvară/ se va duce nu se va duce/ aura-i crește/ cu o nouă speranță// primăvara frânge/ lăcomia/ pornirile criminale/ blasfemiile// nu-i comedie nici tragedie/ în primăvara/ strepezindu-ne sufletele// și de o fi de nu o fi/ cum s-a consemnat/ în istoriile-nmărmurite/ cu o calmă întomnare/ vom trăi.”  Iese în evidență noua marcă lirică. Nimic bătătorit nu ni se oferă, poetul cu tonuri romantice din alte versuri lasă locul unui realism cu totul de înțeles în aceste vremuri sufletești, când posibile exuberanțe nu-și mai au rostul, doar privirea calmă spre noua vreme, pe care o traversăm, spiritul invitând, împăcat cu sine, la metafore  așezate, firesc, cu fața către o liniștită, firească tristețe. Poetul nu poate eluda capriciile momentului, nici nefireasca identitate a eului sufletesc traversat de nedorite evenimente. „Cât o vei mai duce/ în transferul acesta de identități/ de locuri prea puțin așezate/ și cuvântul/ mai greu decât fulgul de nea/ și tristețea/ care sfidează  căderea unei frunze/ cât se vor mai ține/ în trena ta/ suficient ca să nu-ți pierzi sufletul/ înainte de marea despărțire?// acumulezi/ din treaptă în treaptă/ energia clipelor care au mai rămas/ capricios inegal instantaneu/ precum mucegaiul de sub gutuie.” („Stare-nestare”) A încerca să explici suferințele eului pare o încercare cel puțin complicată, dacă nu imposibilă.

Ciclul următor, „Fiul risipitor”, reia și amplifică stările de neliniște evocate anterior. Viața simplă de odinioară pare (sau chiar este!) minată de semne venite dintr-un viitor încă nesigur, amenințător. Precum în  poemul „Furtuna tot mai aproape”: „Într-un târziu apa gălbuie seacă/ malurilor/ decupându-le o altă gaură/ (cineva amână prestația/ până la judecata de apoi/ îmi ia răspunderea de pe cap)// apa proaspătă luă locul celeilalte/ malurilor/ închizându-le gura cea nouă/ (păsări printre primele/ se cuibăresc în așteptarea/ festinului)// furtuna tot mai aproape.” Cât despre așteptările sufletești ale fiului risipitor, versurile închinate acestuia încearcă să fie lămuritoare: „O casă luminoasă/ cât pentru șapte generații/ o masă meșteșugită/ din lemn de nuc/ o poartă deschisă/ în cele patru zări/ un ochi atent/ la  suprafețele nesigure/ o gură degustând/ vorbele de duh/ odată cu zilele rămase/ prefigurând epopeea/ fiului risipitor/ devreme recompensat/ cu averi de fum.” („Fiul risipitor”)

Ultimul ciclu, „Cu toate uimirile pe cap”, surprinde, mai ales, prin trăiri metaforice. De pildă, „Aura iubirii”: „De vei căuta/ printre lanurile de maci/ aura iubirii noastre/ niciun rid nu va tresări/ pe fața zeiței răsfățate cu antice ode/ aura iubirii/ așteptată cu mare pompă/ la țărmul visat de o viață// zeița ne are în pază.” Sau ceea ce poate fi definită drept o subtilă invocare a unui nou viitor: „Înalță-te/ cu alt chip al meu/ zmeule/ înalță-te/ cu altă inimă a mea/ zmeule/ înalță-te/ cu altă mână a mea/ zmeule/ înalță-te/ cu altă viață a mea/ zmeule/ cu altă înfățișare a ta/ înalță-te/ zmeul meu/ chiuind/ prin venele subțiri/ înalță-te/ fără de odihnă.” („Zmeul meu”)

Uimirile țin în sine de copilărie. Trecerea lor spre anii maturi sugerează un spirit tânăr, dispus la un parcurs sigur către speranță, către viitor. Ceea ce susține un optimism benefic, mai ales în contextul trist, afișat nu o dată, în corpul liric anterior. Transcriem ultimul poem al cărții, în ideea că această zicere poate așeza o notă mai limpede, cumva clarificatoare pentru cititor. Așadar, „Toate uimirile”: „Din cale afară/ de prezent e spiritul/ printre contemporani./ brațele nu le mai simți/ ca altădată/ din îmbrățișarea amiezilor/ nu te poți desprinde ușor/ iar ultimele cuvinte ale mamei/ tata tata tata ca o reminiscență/ te-au cumințit în sfârșit./ cât despre aplombul firelor de iarbă/ - prezențe vii printre umbrele eroilor de odinioară – așa cum/ te-am avertizat va revigora/ clipele rămase./ să ne urăm ca toate uimirile/ să ne cadă pe cap.”

Sper că această nouă carte a lui Valeriu Valegvi - scriitor gălățean, get-beget, cunoscut prin numeroasele sale volume de poezie, proză și eseu - îi va uimi pe cititorii săi și îi va bucura deopotrivă.

Citit 936 ori Ultima modificare Joi, 22 Aprilie 2021 22:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.