Poezia Danielei Lăcrămioara Capotă a fost recepţionată - aproape, în unanimitate - ca deosebit de sensibilă şi atent construită - poate (zic eu) şi datorită înclinaţiei autoarei către forma poetică numită haiku, unde migala se întâlneşte, inevitabil, cu măiestria şi răbdarea.
ʺPoeme fine, minimaliste care tind spre forma de haiku. Sunt poeme de stare, vaporoase şi cu inserţii culturale; jocuri de cuvinte; scrise cu talent; ar trebui un pic mai mult rafinament şi mai multă forţă; se simte măiestria ca o broderie. Altfel spus: o sensibilitate intelectualizată, foarte filtrată.ʺ (Andrei Velea)
ʺRemarcabilă sensibilitatea cu care-şi înzestrează textele şi atitudinea de înger blând a autoarei; are fragmente de stare care pot rezuma o viaţă.ʺ (Ecaterina Păun)
ʺO poezie feminină, deosebit de sensibilă; textele sunt nişte bijuterii lirice atent filigranate.ʺ (Ioan Gh. Tofan)
ʺAşa cum s-a mai remarcat, are sensibilitate şi graţie în povestire; interesantă pare atmosfera odorizantă pe care o degajă textele, fără a fi agresivă; titlurile se găsesc într-o zonă comună, poate şi din cauză că par, cumva, convenţionale.ʺ (Leonard Matei)
ʺAstăzi se poate scrie orice; nu dau sfaturi, pentru că eu însumi nu le urmez; titlurile mai puţin contează; sunt fascinat de atmosfera asiatică a textelor; degajă o stare de linişte; poezia Spovedanie e un gând: Când citea Psaltirea/ se gândea la păcatul/ care o rodea şi muşca din ea/ ca un cariu dintr-un lemn de cireş. (Spovedanie) O poezie adevărată mi s-a părut Galateea: Încearcă să-şi adune/ cele 21 de grame,/ să le lipească/ cu lutul de pe marginea Drumului,/ să-şi facă propria Ghereză./ câte un Pygmalion mai trecuse,/ dar nu se aşezase încă nici unul/ pe banca ei din staţia de autobuz. (Galateea) Pentru poezie metafora este Dumnezeu. Descrierea este necesară.ʺ (Gabriel Gherbăluţă)
Vineri, 13 august, la Café Paris, de la ora 18,30, va citi Ioan Gh. Tofan.
