Nu știu cum ar fi sunat versurile lui Florin Buzdugan citite chiar de el, dar în lectura colegei noastre, Anca Șerban-Gaiu, ele au căpătat o sensibilitate pe care poetul însuși nu cred că ar fi putut să o redea cu propriu-i glas.
Pe scurt, din cauza unor probleme tehnice, poerozele lui Florin Buzdugan, așa cum le intitulează chiar dumnealui, scrise la București, cel mai probabil, au prins glas feminin la Galați: "străinul care îți vorbește - același străin ce-ți cere o țigară / din prea mare sărăcia ta refuzul / umbra lui / pașii tăi / marginea (umbrei) lui / aluneci printre oameni / (psihotropul e fuga) / izolat în cameră / asculți țiuitul / vocile / totul e bine atâta timp cât nu dai sonorul mai tare" (8) sau "muzica greierilor / zgomotul creierelor / mersul trenurilor / scârțâitul roților - la un capăt de linie / o alta, frântă, începe / scrâșnetul nisipului / tocirea dinților / slăbirea percepției" (11).
"Versurile m-au dus cu gândul la Apollinaire, cu ale sale Frânturi de realitate. Sunt versuri care, aparent, nu au legătură unele cu altele. Intertextualitatea este un numitor comun aici. Sunt trimiteri la Moromeții - timpul care, parcă, nu mai are răbdare -, la Voyage au bout de la nuit a lui Louis-Ferdinand Celine, și chiar la Henry James, O coardă prea întinsă. Sunt imagini juxtapuse, ca un fel de puzzle" (Mirela Gheorghe).
"Îmi place genul acesta de poezie. E și sentiment, și stare. Împletește poezia cu acel ceva ce-l mână-n luptă. Totul e filtrat, e trecut prin lecturi multiple și variate. Aceste combinații sunt de bun augur. Aduc un suflu proaspăt" (Anca Șerban-Gaiu).
"Orice text își are cititorul lui. Fractalismul, pe mine personal, nu mă mai prinde. Poezia anilor nouăzeci ar trebui să rămână în anii nouăzeci. Intertextualitatea e bună, dar pentru aceasta se cere un cititor avizat" (Gabriel Gherbăluță).
"A creat o atmosferă, o stare meditativă, în care a venit cu câteva teme și metafore. La urmă am rămas cu un cântec, cu un cântec vechi. Sunt și câteva rime, dar cred că ele nu au ajutat textul, rupându-i ritmul" (Carmen Neacșu).
"Este visare cu ochii deschiși" (George Enescu).
"Deși ca expresie nu-mi spun mare lucru, textele transmit totuși un mesaj, o stare de alienare, de dezarticulare a lumii, a oricărui conținut. O pierdere de sine de care autorul e perfect conștient. Mi-a plăcut "<totul se întâmplă în liniștea unei mașini de tocat>. Mi-a plăcut și Impromptuuri cotidiene, şi mai ales versul din final: <adevărul ăsta este: în mine a murit orice urmă de frumos, iar în locu-i germinează un bob/ce va naște din pisică, nu știu ce va mânca>" (Cristina Nedu).
Vineri, 29 octombrie, de la ora 19.00, pe pagina de Facebook și online, citește Carmen Secere.
