Capitolul IX - În care una, alta (fragment din romanul în curs de apariție "Jack A. Wesome / Uimitorul Jack")
Domnul Middleswitch simțea ghearele disperării cum i se înfig în ființa-i din ce în ce mai slăbită de peisajul pe care acum îl considera dezolant: apă pretutindeni, și nicio ființă umană pe nicio altă ambarcațiune. Doar barca lui, el și tânărul amnezic. Simțea că se sufocă. Gânduri negre îi treceau prin spatele ochilor, amplificându-i starea de rău din sinapsă în sinapsă. Adolescentul părea a fi calm. Măcar de-ar fi fost și acesta în pragul disperării, agitat și plângăcios, ar fi trebuit să fie el însuși stăpân pe sine pentru a-l liniști, dar pentru că nu avea asupra cui să-și îndrepte energia, o îndrepta către propria-i persoană. Acest lucru îi provocă un atac de panică. Începu să tușească fără vreun motiv fiziologic. (...) Pulsul i se acceleră. Câteva palpitații puternice îl aruncară în genunchi, ținându-se cu mâna stângă de piept.
- S-a-ntâmplat ceva, domnule?
- Nu, totul e în regulă, zise gâfâind. Nu suntem la cheremul Oceanului, avem motorină cât cuprinde și mergem la o petrecere.
Adolescentul simți ironia din vocea administratorului de pensiune.
- Cunosc situația noastră. Doar voiam să știu dacă vă simțiți bine.
- Mă simt pe dracu’ bine. Cred că am un atac de panică.
Se aplecă în față, sprijinindu-se cu mâna dreaptă de puntea bărcii. Mâna stângă încă îi strângea cămașa în dreptul inimii.
- Știți, eu când eram la ananghie, acolo, pe insula aceea pustie, spuneam o rugăciune. Nu știu de unde am învățat-o, nu-mi aduc aminte dacă am fost vreodată la biserică sau nu, dar se pare că am fost educat în acest sens.
- Rugăciunile sunt pentru proști, răspunse domnul Middleswitch cu o voce mai mult mârâită.
- Nu strică să încercați. Credeți în Dumnezeu?
Nu răspunse imediat. Așteptă să-și recapete suflul normal și să i se mai domolească bătăile inimii. Se îndreptă de spate și lăsă mâinile pe lângă corp. Rămase în genunchi.
- Da, cred în ceva... Dumnezeu sau ce-o fi... Trebuie să fie, măcar pentru lucrurile pe care nu le înțelegem. Ca să n-o luăm razna, știi?
- Atunci, spuneți o rugăciune. Și dacă vom primi ajutor, atunci El va fi explicația. O să mă rog și eu.
Erau amândoi în genunchi. Tânărul aștepta ca domnul Midleswitch să înceapă. După câteva clipe de ezitări, se auzi bolborosind niște cuvinte.
- Tatăl nostru, care ne ești în ceruri, sfințească numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în ceruri, așa și pe pământ, așa și pe apele pe care rătăcesc... cu sinceritate ai Tăi Patrick Middleswitch și... (...)
Un zgomot venit de la tribord îi întrerupse rugăciunea.
Vineri, 19 noiembrie, ora 18,00, la Paris Cafe, citeşte Laurențiu Gherase.
