Ion Manea: "Spasibo, Domnule Putin", proză scurtă, Editura eLiteratura, București, 2021
Să spunem, mai întâi, că Ion Manea, cel din această carte însă și autorul altor volume de proză scurtă, este un povestitor. În sensul primar, nobil, rămas nouă de la Ion Creangă. Or, ce mare lucru e povestea? Este. Deși pare a aduce în atenție lucruri ce țin de o tacla bine întocmită, ne trezim că ni se servesc chestii puțin obișnuite, înțelepte, aparent anormale, unele de-a dreptul fantastice ori chiar imposibile. Imposibile pentru oamenii normali, dar, odată pătrunși în universul fantezist creat de Ion Manea, ne pomenim că, parcă, nici beneficiarii lecturii nu mai sunt... normali. Să exemplificăm. Un scriitor dintr-o căsuță albastră acoperită cu tablă zincată moare. Și ajungând în Rai se trezește dat pe mâna lui Gutenberg, șef și pe acolo; voind să-i intre în voie, scriitorul în cauză îi comunică, voios, că el n-a scris niciodată la calculator, că nu are smartphone ori tabletă ș.c.l. Ghinion! Spusele lui nu sunt deloc pe placul celor de Sus, care îl trimit la o alfabetizare electronică, obligându-l astfel să pună mâna pe primul laptop din viața lui. Și pământeană, și celestă… Din cartea lui Ion Manea mai aflăm că la parterul Palatului Navigației s-a instalat Poliția Luminii. Care bănuiți cu ce se ocupa. Așa se face că, la un moment dat, respectivii au găsit o lumină clandestină, a cărei sursă nu era cunoscută. O bulgăroaică le-a sugerat să-l contacteze pe un înțelept din preajmă. L-au căutat, l-au găsit și au aflat că sursa provine dintr-o carte veche, cea mai veche (bănuiți care) unde se vorbea despre facerea lumii și porunca dată de Dumnezeu: „Să fie lumină!” Polițiștii Luminii au luat măsuri recomandând să nu mai țină nimeni cărțile deschise; ba, ca să-și verse focul pe vinovați, respectivii au scăpat și un fel de înjurătură: „Mama voastră de înțelepți!” Și încă una: povestitorul are oportunitatea de a beneficia de serviciile unui ozeneu, din care iese o piticanie, cu care încheie o afacere: să beneficieze de avantajele mașinăriei contra roșiilor din grădina proprie, legume pe care le agrea ozenistul. Or, prima plimbare pe care autorul întâmplării (este amintit cu nume și prenume: Ion Manea!) o face este chiar la Kremlin, unde cere și primește o audiență la Vladimir Putin. Cu tupeu îi cere acestuia Basarabia înapoi, iar șeful de la Moscova, îndatoritor, găsește cu cale să-i dea și Bucovina de Nord. Ba, surpriză!, pe drumul de întoarcere din același ozeneu vede și un convoi impunător de 30 de tiruri, care aducea acasă tezaurul. Motiv pentru povestitor să-i adreseze, firesc, președintelui Rusiei un călduros ”Spasibo, domnule Putin!”
Trebuie să recunosc că autorii autohtoni de umor nu au în aceeași măsură ca Ion Manea atâta fantezie în alcătuirea scrierilor. În plus, autorul ne servește pe față, dar mai ales, cumva pe ascuns, filosofie; fiecare text are o învățătură de minte, în tradiția marilor povestitori. Aflăm pilde și cimilituri, povești știute sunt răsturnate și reinterpretate cu haz și înțelepciune sporite. Undeva, la paginile 70-74, în schița „Actorul și filosoful”, suntem învățați că răul nu trebuie doar contemplat, nu se cuvine să fim doar observatori, martori la evoluția lui, fiind repudiat ferm gestul intelectualului neutru.
Implicarea autorului în scriere este totală, subiectele se învârtesc în jurul casei și al cartierului său. Ba, în ultima dintre cele 40 de schițe (intitulată „Avem rege!” - rege la asociația de locatari, în locul președinților!) cele din urmă rânduri se adresează direct cititorilor, cărora le cere părerea, rugându-i ca pentru felicitări sau injurii să fie sunat la numărul personal de telefon, pe care îl și notează, numărul fiind cel real!
Ion Manea (membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sud-Est) este autor a zece cărți de proză, eseuri, poezie, critică literară, apărute la edituri din Galați și București. Dintre acestea, doar cinci, cărora li se adaugă volumul de față, conțin povestiri umoristice. Ba, aș spune că prin scrierea prezentă (publicată la Editura eLiteratura, ca și volumul "La girafe nu mă bag", care a fost acum reeditat!) Ion Manea atinge un pisc, care va putea fi depășit doar de sine însuși. Și cred că o va putea face. Oricum, pentru ce ne-a dăruit acum nu putem decât să-i spunem, parafrazând titlul cărții, Mulțumim, domnule Manea!
"Jocurile vieții și ale fanteziei"
"Prozele scurte ale lui Ion Manea surprind prin caracterul lor insolit, care depășește registrul epic obișnuit și tehnicile narative clasicizate. În primul rând, cucerește degajarea cu care sunt scrise, în mod fluent, cu de la sine putere parcă. Am putea spune că nu autorul le scrie, ci ele îl scriu pe autor.
Cum se întâmplă acest fapt surprinzător? Ion Manea, implicat și ca personaj în cele relatate și identificat cu personajul protagonist pretutindinar, lasă să se înfățișeze cu dezinvoltură deplină întâmplări ce par insignifiante din viața cotidiană în care abitează eroii, iar, pe de altă parte, lasă - tot în voie, cu nonșalanță - să se manifeste fantezia sa, pornită pe năzdrăvănii, întrupări de povești de tot felul, pe răsturnări de situații și împingeri în absurd și grotesc.
În chip urmuzian și kafkian bunăoară, un personaj înflorește și, după ce i se smulg protuberanțele sub formă de muguri de pe față, rămâne cu o singură floare, o crește și îi păstrează semințele pentru înmulțire. Tot astfel, personajul principal își imaginează, după ce se angajează în visătorie, în proiecții fanteziste, că Vladimir Putin întoarce tezaurul României, pentru care îi spune rusescul „spasibo!”, fapt care dă și titlul acestui volum.
Așa cum îi stă bine statutar unei proze scurte, eroii reprezintă oameni mărunți cehovieni, mahalagii caragialieni, oamenii medii de tip american. Întâmplările sunt și ele - spuneam - cenușii, pe de-a dreptul banale, dar au o încărcătură de sens dramatic sau poetic, o lumină umanistă ce se revarsă și în sufletul cititorilor, îndemnaţi să participe sufletește, să zâmbească, să râdă, să se înduioșeze, să-i compătimească pe cei sărmani și obijduiți în chip dostoievskian.
Jocurile vieții și ale fanteziei se unesc prismatic, dând farmec acestui Ion Manea/ Ion Ionescu, care inițiază o spectaculoasă acțiune ludică, insinuând și câte o povață etică sau câte un sens gnomic, luate din fondul de înțelepciune populară.
Acad. Mihai Cimpoi,
Dumbrăveni, 18 decembrie 2021
