Cenaclul literar „Noduri și Semne”: AJARESCU ȘI NICHITA - BARĂ LA BARĂ

Cenaclul literar „Noduri și Semne”: AJARESCU ȘI NICHITA - BARĂ LA BARĂ
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Prozatorul Dimitrie Lupu ne-a povestit odată în cenaclu că, prin anii `60, când lui Nichita Stănescu îi apărea primul volum de poezie, Sensul iubirii, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, aproape simultan, la aceeași editură, i se publica și poetului gălățean Simon Ajarescu prima carte, Metaîntâmplări. Au pornit bară la bară, mai spunea prozatorul, și ambele apariții au făcut vogă în epocă, Simon Ajarescu fiind receptat, de unii critici ai vremii, drept mai valoros decât Nichita. Însă, sistemul de promovare a valorilor în Capitală fiind superior celui provincial, traseele literare ale poeților au fost total diferite, ascensiunea lui Nichita fiind rapidă și strălucitoare, iar Simon Ajarescu rămânând în umbra provincialismului, deși nu a încetat să scrie, păstrându-și talentul și înălțimea valorică. Mulți oameni de litere, mai mult sau mai puțin consacrați, au scris despre opera poetului gălățean, când era în viață, dar, mai cu seamă, după ce a plecat în Eternitate – cum se întâmplă de obicei. În acest sens, la întâlnirea de vinerea trecută, Ioan Gh. Tofan ne-a prezentat un interesant capitol din cartea sa ”Viață de pilot”, intitulat ”Simon Ajarescu, neprețuit prieten și mentor”, din care redăm următorul pasaj: ”(…) Am să menționez doar două momente din acei ani, în care apare POETUL. (...) Pe 2 decembrie 1973 Simon Ajarescu îmi vorbește despre inițiativa constituirii unei școli de literatură la Galați, care urma să se numească Grup Literar 12. A doua zi, la Restaurantul Vânătorul, după cenaclu, câțiva dintre cei care trebuiau să constituie grupul, respectiv, Antoniu, Gurău, Parapiru, Colceriu, Florin Cilincă, Eniceicu și umila mea persoană, porneau discuțiile în această privință. Știți și d-voastră că nicăieri spiritele nu strălucesc mai mult decât la reuniunile bahice. S-au mai purtat ulterior discuții pe această temă, dar nu mai știu cum s-au finalizat pentru că eu frecventam tot mai rar reuniunile literare. Pe 16 iunie 1975 Simon Ajarescu recită la cenaclu un poem superb care începe și se termină cu acele celebre cuvinte, care îl defineau atât de bine, Sunt un venetic sideral, din poemul scris pe 3 martie 1974. Cezarina Adamescu a trecut acest poem într-unul din cele două volume, închinate poetului dispărut, pe care le-a publicat recent.”   Despre Simon Ajarescu ar mai trebui amintit, printre altele, că a fost membru U.S.R., membru al Cenaclului Noduri si Semne, precum și Cetățean de onoare al municipiului Galați, iar una dintre străzile orașului îi poartă, azi, numele.

Astăzi, la ora 18,00, la Casa Armatei, va citi Ecaterina Păun.

Citit 665 ori Ultima modificare Vineri, 15 Aprilie 2022 02:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.